luni, 18 noiembrie 2013

O punem de-un Craciun?

A inceput sa ma calce pe nervi Craciunul. Acelasi Craciun pe care l-am iubit toata viata, pe care l-am asteptat cu emotie nesfirsita toata copilaria si de care se leaga unele dintre cele mai frumoase amintiri a devenit incetul cu incetul un adevarat cosmar.
Il simteam inainte de la primii fulgi, despre care mama imi spunea ca sunt de fapt fire din barba pe care Mos Craciun si-o scutura sa-si anunte sosirea, il pregateam cu atentie facind decoratiuni ridicole, atirnate apoi de ai mei in spatele bradului, ca sa nu se vada cit de hidoase erau, il gindeam din timp economisind din putinii mei bani pentru cadouri, adesea inutile, dar macar daruite din suflet.
Il adoram pentru mirosul de vanilie si rom care exploda in casa, pentru colindele pe care le cintam pe furis, nu prea tare, fiindca nu aveam voie sa cintam colinde religioase, pentru orele de bucatareala pe care le imparteam cu mama, cintind impreuna cintece de Craciun in germana si romana, pentru portocalele si mandarinele, atit de rare atunci, si cozonacii bine crescuti, nu de putine ori copti noaptea. Iubeam sa imbodobesc bradul si sa ascult povestile din copilaria mamei mele sau ale fratilor mei, sa ne imbracam frumos si sa mincam impreuna la masa mare din sufragerie in linistea exceptionala a zilei de Craciun.
Nimic din toate astea pare a nu mai fi ramas intact acum. In primul rind colindele, atit de rare atunci, sunt acum de o banalitate infioratoare cu atit mai mult cu cit le auzi in fiece magazin in care pasesti inca din noiembrie. Si daca Hrusca imi placea acum citiva ani, vaietele lui nesfirsite, lacramoase si pline de jale imi provoaca acum stari de nervi vecine cu fandaxia. Merg la alimentara din colt, se aud colinde, la supermarket rage Hrusca, la mall behaie cine stie ce rapsod sau, mai rau, vreo vedeta de carton tipa virtos in versuri ridicole despre Craciunul cel plin de daruri si de prieteni si de party-uri and stuff; MERI CRISMAS EVRIUAN!
Liniste? Ce prostie! De Craciun petreci, eventual iesi la un gratar daca e vremea mai buna, maninci virtos si faci pe cucernicul trimitind mesaje FIE CA..., ca doar n-o sa dai ca prostul telefon sa vorbesti de-adevaratelea cu cineva.
Nu stii ce cadouri sa iei? In primul rind trebuie sa iei traditionala Coca-Cola, asa cum bine te invata reclamele pe care inca dinainte de 15 noiembrie le vezi la teveu. Cum? Inca nu ai luat ultimul model de smartfon? Atunci treci la magazin, luzare, ca te faci de rusine la mosu' si nu-ti mai pune nimic sub bradutul tau in ghiveci luat de la unul dintre marii retaileri care deja ti-au bagat in casuta posta 5 kile de hirtie sub forma de pliante de Craciun.
Portocale pentru copii? Numai nataraii mai iau asa ceva. Baga si tu un sweetie in cos, un ananas traditional sau macar citeva kiwi, ca o sa rida toata clasa de amaritii tai de copii daca se duc la scoala cu portocale.
Aaaa si apropo...sezonul de iarna incepe dupa Haloin, pentru Dumnezeu. Sau macar la Thanksgiving, ca sa intram si noi in rindul lumii, doar n-o sa fim vesnic prostii ei.
Asa ca m-am gindit la un poster dragut de Craciun: Mos Craciun, cu costumul lui de Coca-Cola rosu, cu palarie de vrajitor pe cap, tine in mina stinga un dovleac sculptat de Haloin, iar cu dreapta mina o sanie la care sunt inhamati citiva trei reni, Iepurasul de Pasti, un curcan  crutat de Thanksgiving si Rudolf. Cit despre sanie, e plina de aifonuri,aipoade, tablete si teveuri, console, toale de firma si vreo doua-trei bijuterii scumpe, ananasi, rambutane, avocado si multe,multe mango. Ca doar o data-s sarbatorile si zic sa nu ne zgircim, ce ma-sa-n cur.

miercuri, 6 noiembrie 2013

Reclamele romanesti ucid reclama



Marturisesc: imi plac reclamele, ba chiar le iubesc pe unele dintre ele care ma fac sa rid, care ma fac sa pling, care ma uimesc sau ma surprind, care... Mai mult decit atit, gasesc publicitatea necesara, deloc malefica si pozitiva in masura in care ai capacitatea de a discerne, nu doar intre diversele mesaje, ci si intre ele si realitate.

Ce nu mai pot sa indur insa sunt reclamele romanesti care sunt...romanesti.
  • Lactag: ,,-E lapte de la mama.- Mai lasa-ma cu maica'ta. Maica'ta a vindut vaca sa puna banii la banca sa-i dea lu' frati'tu la nunta." - How cool is that? Neamurile proaste se cearta pe gustul laptelui, de parca era lapte de tita si-l stia ala de cind era mic si sugea la tita generoasa a familiei, pentru ca apoi iar sa si-o traga la gioale - ma'ta il iubeste pe fra'tu mai mult, ca asa-s neamurile tale, proaste si zgircite.
  • Mecdonaldtz: In duba (visul oricarui devorator de pulicitate) un ghertoi crapa in el cu lacomie mecmicii pe care i-a smuls din miinile nevolnice ale unui ucenic, redus la rolul de spectator al mesei ingurgitate de haplea de pe locul soferului. Coada din urma lor la draivsru nu-l impresioneaza pe ghertoi care vocifereaza zgomotos.
  • Leroy-Merlin: Doi babalici dau buzna in apartamentul unui tinar sub un pretext ridicol si-i fac un cecap al casei pentru ca apoi sa rida timp cind bietul june cretionoid, care i-a lasat sa-i intre in casa, isi da, in sfirsit, seama ca ei stau pe alta scara.


Pot sa dau zeci de astfel de exemple deprimante care ucid in chinuri insasi ideea de creativitate care justifica din plin existenta mult blamatelor reclame.

De ce as vrea sa vad pe bannere si postere, la televizor sau pe net aceeasi atitudine lipsita de bun-simt si masura pe care abia o mai pot indura in strada, transport in comun, supermarket sau la serviciu?

Apologia nesimtirii, ghertoismului, prostiei nesfirsite, 'sa moara si capra vecinului', ba pe-a ma'tii, da-te-n ma'ta si toate celelalte atitudini atit de mioritice incit imi dau amarnici fiori de groaza rapun tot ceea ce poate fi interesant in publicitate.

duminică, 3 noiembrie 2013

EUGENIA SALVEAZA ROMANIA

In urma cu numai citeva luni, le-am marturisit in familie alor mei convingerea, recent dobindita, cum ca oamenii ar trebui sa-si cistige dreptul de a procrea, ba chiar unora nu ar trebui defel sa li se permita sa se puiasca pentru a nu strica bazinul de ADN al omenirii.
Inutil sa spun ce furtuna s-a iscat intre baietii mei, Nelu si Matei, caci Pavel se juca pe-afara cu o parte dintre copiii care nu ar fi venit pe lume daca teoria mea ar fi fost aplicata; am fost numita nazista, fascista, iresponsabila, iar fiul meu a avut un prim moment de dispret adinc fata de mine.
Eu am argumentat si nu m-am lasat convinsa de nimic din ce mi-au spus, iar acum o spun in gura mare: EUGENIA SALVEAZA ROMANIA!!!!
Sunt oare singura care vede tot mai clar cum poporul asta se uriteste si timpeste de la o zi la alta? Mi se pare ca traiesc in Timpenia, nu Romania. Jumatate din populatie, poate chiar mai mult, e alcoolizata inca din adolescenta, traieste in si prin violenta, in toate formele imaginabile: verbala ('Pizda ma'tii!' e deja un alint), fizica (fratii, dar si parintii si copiii, se ciomagesc ades, iar cei care nu reusesc sa se ucida, macar in spital se baga dupa vreo spintecare nereusita), sexuala (violul casnic este bine incetatenit printre romani, potrivit specialistilor), copiii sunt batuti, injurati, folositi ca forta de munca gratuita, violati, uitati acasa de parinti plecati in strainatate sau abandonati in tomberoane inca de la nastere, supusi unui sistem de invatamint incremenit in proiect, victime ale unei societati, nu de putine ori sociopate, brutali din frageda pruncie si brutalizati dincolo de puterea de intelegere a unor oameni normali.
Eu ii vad in fiecare zi, mici brute urlatoare prin statii de autobuze, insotiti de bunici sau parinti indiferenti, pe fetele carora nu se citeste nicio expresie, rinjind cu dinti galbeni, ca de nutrii si la fel de rari si acoperiti cu un tartru care te trimite cu gindul la pasta de dinti Cristal impietrita pe marginea chiuvetei, imbracati de la magazinele 'Totul la 12 lei' din plastic lucios, fara aspiratii si lipsiti de modele.
Nu ei, ci parintii lor nu ar fi trebuit sa vina pe lume. Nenumarati altii nu ar trebui sa vina pe lume, nu doar pentru ca sunt natarai sau uriti, ci pentru ca mereu vor fi asa si nimic nu va putea vreodata sa-i deschida spre o alta lume populata de idealuri, de melodii, de personaje de poveste, teatru sau film, de flori si de peisaje minunate, simple sau pline de bogatie.
Da, eugenia salveaza Romania, acea eugenie care presupune selectia exemplarelor  reusite care sa procreeze nu pentru a crea o rasa superioara, ci doar una sanatoasa, una cu un potential real sau macar cu o bruma de potential.Eu cred cu tot mai mare tarie ca nu ar trebui sa li se permita oamenilor sa se puiasca daca nu au un anumit nivel de educatie, pe care oricum nu-l pot atinge in absenta inteligentei minimale.
E posibil ca o mica parte dintre potentialii oameni de exceptie sa se piarda nepermitind brutelor sa se-nmulteasca, dar sincer acum...citi pictori, actori, arhitecti sau medici au iesit din familii imunde in care tata o violeaza pe mama periodic, iar mama rabda caci, nu-i asa?, asa-s barbatii si, oricum, daca nu o violeaza pe ea, o va viola pe fiica lor comuna cea mare sau, si mai bine, pe cea mica, altminteri eleva in clasa intii?
Mie una ni s-a parut ani de zile ridicola afirmatia ca frumusetea vine din interior, dar acum sunt convinsa ca, intr-adevar, frumusetea se naste din inteligenta de pe chipurile oamenilor, iar eugenia ar trebui aplicata nu pentru a asigura o natie 'frumoasa', ci una desteapta, ca doar nu avem degeaba imnul asta ''Desteapta-te, romane,...''Stiti despre ce frumusete vorbesc: acea a lui Meryl Streep si Susan Sarandon, a lui Picasso sau a lui Einstein, cea a lui Tolkein sau a lui Isaac Newton. Chiar asa criminala e dorinta mea?

miercuri, 23 octombrie 2013

Inca traim bine?

Inca traim bine?

Iata cum ma intorc pe fuga in lumea virtuala dupa o pauza spectaculoasa in care nici macar nu stiu bine daca am trait in adevaratul sens al cuvintului.
Ce am facut in schimb? Paaaiiii....am supravietuit ultimilor doi ani de liceu ai fiului meu cel mare..., am mai crescut un baiat care in citeva luni va fi probabil mai inalt decit mine, am tolerat citeva sute de elevi, care mai de care mai ignorant, si am gatit de cite ori am simtit ca nebunia scapa complet de sub control.
Ce spuneati? Daca am mai citit? Sanchi! Of course ca desigur. Putin, putintel de tot, dar de buna calitate, tare, tare frumos si am plins in hohote de citeva ori, fie pentru ca am terminat o carte ce s-a lipit de sufletul meu ,,ca marca de scrisoare", fie pentru ca era imposibil sa nu ma simt sfisiata de frumusetea viscerala a scriiturii.
Filme, ziceti? Even mai multe decit oricind. SF-uri nebune ca ,,Prometeus" sau ,,Oblivion", action movies, thrillers, horror-uri la care am ris cu lacrimi (vezi Resident Evil), drame si documentare de toate felurile, filme scurte si foarte lungi, Tarkovski si fratii Coehn, fratii Wachovski, Mihalchov si Ridley Scott, filme de animatie - ,,Crulic" chiar este must see, intr-un cuvint:filme.
Am tinut copiii prietenilor mei in brate, am mai pupat cite un obrajor de copilut si m-am bucurat de ultimele luni de copilarie ale fiului meu cel mic, deja prea mare ca sa mai incapa in patul nostru pentru un somnic mic dimineata, ceea ce nu-l impiedica sa se strecoare in fiecare dimineata, fie si pentru citeva minute, in locul ramas cald dupa ce eu ma duc la bucatarie sa le fac pachetelele pentru scoala si serviciu.
M-am scirbit de ipocrizia nesfirsita a societatii noastre, dar mai ales de cea a sistemului nostru educational, am indurat mirosul de dinti si haine nespalate din troleibuz, brutalitatea crescinda a unei lumi pe care nu o mai inteleg si careia refuz sa ma adaptez, am mai ris, am mai plins, am pus muraturi si am mai facut desene ridicole pentru orele de educatie artistica ale fiului meu, am mai ajutat, am mai urit, m-am plimbat si am mai si stat, am birfit, dar am si muncit, am stat la plaja si am mers prin ploaie, am slabit si m-am ingrasat la loc.
Asta o insemna sa traim? Te pomenesti ca traim bine?