Ma uit de la o vreme la TV si mi-e scirba teribil de romani si Romania. Bolnavii cronici au dreptul sa primeasca tratament compensat doar o data la 3 luni, chiar daca cronicizarea presupune tocmai permanentizarea bolii, in schimb Bercea Mondialu face legea in judetul Olt si rinjeste multumit din spatele celor 6 avocati pe care i-a angajat sa-l apere intr-unul dintre cele 120 de procese.
Nu sunt nici pe departe rasista, nu ma intelegeti gresit, ceea ce ma supara este mizerabilul caracter al celor care, desi nu ar avea deloc nevoie de banii sau protectia unora ca Bercea, se complac totusi in a se afisa ca nasi, cumetri, vari de sora, tovarasi cu tot felul de creaturi ridicate din cine stie ce iad al bunului-simt sau minimei civilizatii. Mai grava inca, lipsa de rusine pare sa troneze atotstapinitoare pe ecranele tuturor posturilor TV, unde pirande cu guri defrisate de dintii naturali, dar impodobite cu table aurii ca de trompeta, isi tipa nevinovatia afirmind sus si tare ca averea le-a fost facuta nu doar cinstit,, ci ca rezultat a inteligentei teribile ce-i strabate fix prin creierii capului.
HELLLLLOOO!!!!Sunt singura ca vrea sa le strige? Va cacati pe voi cu stropi! Ati facut avere fiindca politistii, judecatorii, avocatii si toti legiuitorii romani cu care ati avut direct sau indirect de-a face si-au vindut constiinta si legile pe nimic.
Dragii mei elevi care traiti prosteste cu impresia ca tiganii v-au distrus tara si va fac de rusine, inchideti manelele tiganesti, stergeti-va la gura cind mai injurati tiganeste de mama, morti, organe si sex oral, mai largiti hainutele lucioase ca soarele sfint de pe cer prin care vi se vad suncutele, titele, burtile de care mai curind trebuie sa va fie rusine(stiu ca si eu sunt tot o balenuta esuata, dar la virsta voastra nu ma labartam deloc ca voi), lasati ura fata de tigani deoparte si recunoasteti ca vina nu e doar a lor, ci mai ales a noastra. Nu ei erau majoritatea, ci noi; si noi am fost cei care am controlat justitia prin avocatii, judecatorii, politistii, procurorii nostri care de buna voie si nesiliti de nimeni au acceptat mita sau alte servicii de la tiganii, care treptat au ajuns sa controleze cartiere si afaceri intregi.
Data viitoare cind va e frica de 2 tigani urcati in troleu, priviti in jur la cei 30 de romani de linga voi, care nu au de gind sa va ajute in vreun fel si acceptati ca teroarea tiganesca se datoreaza fricii, lasitatii romanesti.
By the way...puteti oricind sa faceti ceva: faceti dus si feriti-va de nesimtirea din jur ca de dracu.
In rest....sugeti o...ceapa!
Blogul lui Bozi - Cuvinte despre elevi și profi, despre creștere, poate descreștere, împotriva uitării și pentru reamintire, despre singuratatea copiilor care se caută pe sine și adulților care nu se mai găsesc nicăieri
miercuri, 23 februarie 2011
marți, 15 februarie 2011
Creative monkeyz
Am auzit poate de mii de ori cliseul lumii descoperite prin ochii propriilor copii, redescoperite prin ochii lor etc. Nu-mi amintesc sa ma fi trezit vreodata spunindu-mi ohhh, iata ce frumoasa e lumea vazuta de fiul meu! ahhhh, cit de fresh e perspectiva lui asupra acestui lucru pe care ca o proasta eu il vedeam asa strimb....Bull shit! Bull shit major! N-am redescoperit pina acum lumea prin ochii niciunuia dintre ei, dar cu siguranta am descoperit tot felul de alte tembelisme. Happy threee friends sau site-ul Creative monkeyz sunt doar doua dintre nenumaratele surse de amuzament online pe care le datorez lui Matei. Inainte de a incepe aceasta postare am ris cu lacrimi, zgomotos si nestapanit urmarind citeva dintre clipurile cu FOCA si mi-am spus ca macar din cind in cind avem nevoie sa ne hlizim prosteste, fara vreun mare motiv, vulgar, lipsit de substanta umorului ce ne-ar placea in mod normal, sa ridem pur si simplu. Ca exercitiu facial, ca forma de fitness a mintii si sufletului si asa prea abatut de cotidian. Sub rafalele neiertatoare ale crizei economice, crizei de constiinte si cunostinte, de morala sau bun simt, ma apar uneori rizind pina la delir in fata calculatorului la care ma conectez din ce in ce mai des ca personajele din Matrix, aproape fizic.
Nu-s sigura ca nu am ajuns sa contribui la nebunia din jur, caci de ea sunt sigur atinsa, dar chiar si asa va sfatuiesc sa accesati site-ul Creative monkeyz. Poate veti ride si voi, iar daca nu o veti face, incercati alt site, dar rideti. Nu ar fi mai bine sa schimbe reclama sociala de la TV: Pentru sanatatea dumneavoastra mintala rideti minimum 2 minute pe zi?
PS. Mi-am dat seama ca daca ma citesc elevii mei, habar n-au ce dracu e Matrixu asta, asa ca pentru elevii mei mai am o sugestie: dupa ce rideti cu FOCA, descarcati si filmul Matrix de pe torenti. Macar prima parte. Pliiiiiizzzzzzzzzzzzzzz.
Nu-s sigura ca nu am ajuns sa contribui la nebunia din jur, caci de ea sunt sigur atinsa, dar chiar si asa va sfatuiesc sa accesati site-ul Creative monkeyz. Poate veti ride si voi, iar daca nu o veti face, incercati alt site, dar rideti. Nu ar fi mai bine sa schimbe reclama sociala de la TV: Pentru sanatatea dumneavoastra mintala rideti minimum 2 minute pe zi?
PS. Mi-am dat seama ca daca ma citesc elevii mei, habar n-au ce dracu e Matrixu asta, asa ca pentru elevii mei mai am o sugestie: dupa ce rideti cu FOCA, descarcati si filmul Matrix de pe torenti. Macar prima parte. Pliiiiiizzzzzzzzzzzzzzz.
duminică, 13 februarie 2011
Molarul si premolarul
Am tot avut dureri salbatice de dinti, aproape debilitante, dezumanizante, cauzatoare de lacrimi si consumatoare de bani. Teama mea de stomatologi este atit de intensa, incit am refuzat cu obstinatie sa accept o consultatie de specialitate, preferind in schimb sa caut pe net diferite alte maladii care ar fi putut da aceleasi chinuri si sa maninc toate antiinflamatoarele pe care am putut pune mina, fara sa mai citesc vreo contraindicatie, vreun prospect sau macar indicatiile fiecarui medicament. Ieri a trebuit sa accept inevitabilul: durerea de dinti era chiar o DURERE DE DINTI. Mi-am facut doua radiografii, mi-am sunat in delir toti cunoscutii ca sa gasesc un stomatolog destul de disperat sa lucreze simbata si am sfirsit prin a obtine o detaliata consultatie... telefonica. Am o infectie la un molar de minte si iau de ieri antibiotice, un lucru pe care altfel il evit cu obstinatie.
Cine n-a avut macar o data o durere de dinti ar trebui sa mearga zilnic la biserica, sa se roage, sa posteasca, sa zica mantre, sa faca yoga sau orice fac disperatii ca sa multumeasca Domnului sau zeilor pentru aceasta fericire.
Cine insa stie despre ce vorbesc ar face bine sa-mi explice si mie cit de prosti putem fi noi, cariatii, sa rabdam dureri delirante, desi am putea sa ne ducem la dentist, sa ne drenam canalele, sa ne plombam gaurile din molari, sa curatam raul de la radacina, sa....
Sa fie oare zgomotul frezei sau mirosul arsenicului? Sau doar impresia ca dentistul nu asculta niciodata ce-i spun eu si ma trateaza ca pe o nebuna pe care trebuie sa o suporte pentru ca, nu-i asa, si eu platesc la finalul consultatiei.
By the way, nu vi se pare cu totul nedrept ca dupa ce ai indurat dureri, mirosuri septice si aseptice(cele din propria ta gura), ti-au curs de frica toate balele, ca unui animal, ai evitat la minut sa faci pe tine si ai transpirat ca un alergator de maraton, dentistul zimbeste la tine calm, incurajator, perfid si iti cere jumatate din contul tau bancar? Nu vi se pare mai normal sa fie platiti de oricine altcineva decit de noi, victimele cariilor, obturatiilor de canal, ale abceselor si cangrenelor, al parodontozei sau parodontitei? Noi suntem VICTIME. Victimele trebuie sa primeasca despagubiri, nu sa se scobeasca in portofel dupa ultima hirtiuta mototolita de 10 lei cu care sa completeze cei 1000000000000000000010000001 lei pe care trebuie sa-i dea oricum pe o extractie. In definitv, la adulti Zina Maseluta vine in cel mai fericit caz sa ia o masea prabusita de la sine sub presiunea razboiului parodontozei, nicidecum sa dea vreun ban pe maseau pe jumatate putrezita de care tocmai te-a scapat un dentist cu un zimbet perfect aliniat, Colgate-like.
Daca sunteti de acord cu mine, ar fi bine se ne facem o liga si sa dam navala asupra guvernului, cu molar si premolar in mina, sa facem o baricada din bucatile noastre de dantura pierduta, cu placile dentare, coronitele si implanturile noastre si sa ne cerem drepturile.
M-a dilit durerea de masea? Probabil.
Cine n-a avut macar o data o durere de dinti ar trebui sa mearga zilnic la biserica, sa se roage, sa posteasca, sa zica mantre, sa faca yoga sau orice fac disperatii ca sa multumeasca Domnului sau zeilor pentru aceasta fericire.
Cine insa stie despre ce vorbesc ar face bine sa-mi explice si mie cit de prosti putem fi noi, cariatii, sa rabdam dureri delirante, desi am putea sa ne ducem la dentist, sa ne drenam canalele, sa ne plombam gaurile din molari, sa curatam raul de la radacina, sa....
Sa fie oare zgomotul frezei sau mirosul arsenicului? Sau doar impresia ca dentistul nu asculta niciodata ce-i spun eu si ma trateaza ca pe o nebuna pe care trebuie sa o suporte pentru ca, nu-i asa, si eu platesc la finalul consultatiei.
By the way, nu vi se pare cu totul nedrept ca dupa ce ai indurat dureri, mirosuri septice si aseptice(cele din propria ta gura), ti-au curs de frica toate balele, ca unui animal, ai evitat la minut sa faci pe tine si ai transpirat ca un alergator de maraton, dentistul zimbeste la tine calm, incurajator, perfid si iti cere jumatate din contul tau bancar? Nu vi se pare mai normal sa fie platiti de oricine altcineva decit de noi, victimele cariilor, obturatiilor de canal, ale abceselor si cangrenelor, al parodontozei sau parodontitei? Noi suntem VICTIME. Victimele trebuie sa primeasca despagubiri, nu sa se scobeasca in portofel dupa ultima hirtiuta mototolita de 10 lei cu care sa completeze cei 1000000000000000000010000001 lei pe care trebuie sa-i dea oricum pe o extractie. In definitv, la adulti Zina Maseluta vine in cel mai fericit caz sa ia o masea prabusita de la sine sub presiunea razboiului parodontozei, nicidecum sa dea vreun ban pe maseau pe jumatate putrezita de care tocmai te-a scapat un dentist cu un zimbet perfect aliniat, Colgate-like.
Daca sunteti de acord cu mine, ar fi bine se ne facem o liga si sa dam navala asupra guvernului, cu molar si premolar in mina, sa facem o baricada din bucatile noastre de dantura pierduta, cu placile dentare, coronitele si implanturile noastre si sa ne cerem drepturile.
M-a dilit durerea de masea? Probabil.
marți, 8 februarie 2011
Totul este iluminat
L-ati citit pe Jonathan Safran Foer? Daca nu, ar trebui. Ce-i drept nu am mai citit atit de mult in ultimele luni, dar Foer este cu siguranta memorabil, nu doar ca experiment, ci ca textura a frazei, poezie a imaginii, de o rara violenta uneori si totusi minunat de onirica, un poem in proza, pe alocuri.
Am ajuns la roman prin filmul cu acelasi titlu, pe care nu l-as fi vazut daca nu zapam ca toanta intr-o buna zi in cautarea unei imagini care sa-mi atraga atentia. Ei bine, nu a fost o imagine, ci muzica klezmer si Gogol Bordello care m-au facut sa ma opresc suficient de mult timp incit sa realizez ca s-ar putea sa fi dat accidental peste o mica bijuterie cinematografica. Si culmea...nu Elijah Wood a fost adevarata vedeta a filmului, ci un batrin actor ucrainean/rus(?) care mie personal mi s-a parut remarcabil, asa cum mi s-a parut toata coloana sonora.
Una peste alta, mi-a placut filmul si am cautat si cartea, publicata la editura Humanitas. Nu ma asteptam sa gasesc roman epistolar intr-un roman in rama/ frame story, biografie si autobiografie, roman subiectiv in ceea ce pare a fi jurnal, tragedia comediei si comedia tragediei intre copertile aceleiasi carti. Am ris cu lacrimi si am plins in hohote cititnd-o, m-am deprimat si am exultat ca cineva a scris-o.
Abia asteptam sa-l vad pe fiul meu lecturind-o, dar se pare ca el e intr-un moment de non-citit al existentei sale. A intrat in ea in toamna si nu vad semne ca va iesi prea curind, indiferent ce carti i-as sugera sa inceapa. Ar fi bine sa nu-i mai sugerez nimic si sa astept sa il apuce de la sine nevoia de citit sau sa-i bag cu forta pe git niste proza? Sau niste poezie? Sa incerc sa aduc vorba despre bibliografia scolara? Din experienta de la scoala presimt ca ar fi un esec spectaculos, mai rau chiar decit renuntatul la fumat.
Daca e totul iluminat, cu siguranta nu e si pe strada mea, unde oricum nu mai merge iluminatul public de vreo 5 zile. Iar durerea de masele care ma macina acum face ca totul sa devina foarteeeeee intunecat.
O seara buna si fara dureri.
Am ajuns la roman prin filmul cu acelasi titlu, pe care nu l-as fi vazut daca nu zapam ca toanta intr-o buna zi in cautarea unei imagini care sa-mi atraga atentia. Ei bine, nu a fost o imagine, ci muzica klezmer si Gogol Bordello care m-au facut sa ma opresc suficient de mult timp incit sa realizez ca s-ar putea sa fi dat accidental peste o mica bijuterie cinematografica. Si culmea...nu Elijah Wood a fost adevarata vedeta a filmului, ci un batrin actor ucrainean/rus(?) care mie personal mi s-a parut remarcabil, asa cum mi s-a parut toata coloana sonora.
Una peste alta, mi-a placut filmul si am cautat si cartea, publicata la editura Humanitas. Nu ma asteptam sa gasesc roman epistolar intr-un roman in rama/ frame story, biografie si autobiografie, roman subiectiv in ceea ce pare a fi jurnal, tragedia comediei si comedia tragediei intre copertile aceleiasi carti. Am ris cu lacrimi si am plins in hohote cititnd-o, m-am deprimat si am exultat ca cineva a scris-o.
Abia asteptam sa-l vad pe fiul meu lecturind-o, dar se pare ca el e intr-un moment de non-citit al existentei sale. A intrat in ea in toamna si nu vad semne ca va iesi prea curind, indiferent ce carti i-as sugera sa inceapa. Ar fi bine sa nu-i mai sugerez nimic si sa astept sa il apuce de la sine nevoia de citit sau sa-i bag cu forta pe git niste proza? Sau niste poezie? Sa incerc sa aduc vorba despre bibliografia scolara? Din experienta de la scoala presimt ca ar fi un esec spectaculos, mai rau chiar decit renuntatul la fumat.
Daca e totul iluminat, cu siguranta nu e si pe strada mea, unde oricum nu mai merge iluminatul public de vreo 5 zile. Iar durerea de masele care ma macina acum face ca totul sa devina foarteeeeee intunecat.
O seara buna si fara dureri.
luni, 7 februarie 2011
Welcome 2 me!
Hi everybody in the cyber space. Not that there's a soul aware I'm here.The newest kid on the block. Am I here to stay? I wonder.
Pentru cei care nu vorbesc engleza, e deja evident ca inca un deranjat a patruns in spatiul virtual, tipind in engleza si urindu-si bun-venit, ca orice alienat ce stie ca nu are cine-i raspunde.
E evident ca sunt prof. de engleza? Daca nu, ati aflat-o acum; predau engleza in Bucuresti de ...15 ani, sorry, chiar 16ani, si mi-au trebuit cam 2 ani sa ma hotarasc sa fac aceasta postare. Nu engleza m-a impiedicat s-o fac, ci teama mea de spatiul vid al calculatorului in care se petrec lucruri care mai de care mai interesante a caror intelegere imi scapa insa. Frica de cyberspace-ul in care totul devine brusc posibil si posibil intr-un fel pe care nici nu mi-l pot macar imagina, in care totul risca sa devina penibil, in care obscurul identitatii proprii are destule oportunitati sa iasa la lumina sub protectia anonimatului, in care tu nu mai esti tu, iar eu isi pierde orice relevanta.
Am dat-o in SF-uri? Daca-i asa, e mai mai usor sa spun ca scriu pentru parintii ca mine, disperati de rapiditatea cu care le cresc copiii, pentru profesorii tineri si nu prea, crazed/ innebuniti de incapacitatea crescinda de a mai relationa cu o generatie de aparent bezmetici, pentru cei care nu mai gasesc decit arar vreo placere in practicarea meseriei pe care o adorau cu doar citiva ani (citeva luni?) in urma, pentru pustimea care are mii de intrebari si pe nimeni sa-i raspunda, pentru copiii mei (Matei si Pavel), si mai ales pentru MINE.
crazed English teacher e doar un nume in spatele caruia se afla (era cit pe ce sa scriu ascunde) un om care pune intrebari sau raspunde intrebarilor altora cind poate si are raspunsul. Eu sigur am nevoie de voi, daca si voi aveti nevoie de mine...asta ramine de vazut.
AAAAAAAAAAHHHH Am uitat sa spun ca Nu scriu cu I din A.Deranjeaza?
Pentru cei care nu vorbesc engleza, e deja evident ca inca un deranjat a patruns in spatiul virtual, tipind in engleza si urindu-si bun-venit, ca orice alienat ce stie ca nu are cine-i raspunde.
E evident ca sunt prof. de engleza? Daca nu, ati aflat-o acum; predau engleza in Bucuresti de ...15 ani, sorry, chiar 16ani, si mi-au trebuit cam 2 ani sa ma hotarasc sa fac aceasta postare. Nu engleza m-a impiedicat s-o fac, ci teama mea de spatiul vid al calculatorului in care se petrec lucruri care mai de care mai interesante a caror intelegere imi scapa insa. Frica de cyberspace-ul in care totul devine brusc posibil si posibil intr-un fel pe care nici nu mi-l pot macar imagina, in care totul risca sa devina penibil, in care obscurul identitatii proprii are destule oportunitati sa iasa la lumina sub protectia anonimatului, in care tu nu mai esti tu, iar eu isi pierde orice relevanta.
Am dat-o in SF-uri? Daca-i asa, e mai mai usor sa spun ca scriu pentru parintii ca mine, disperati de rapiditatea cu care le cresc copiii, pentru profesorii tineri si nu prea, crazed/ innebuniti de incapacitatea crescinda de a mai relationa cu o generatie de aparent bezmetici, pentru cei care nu mai gasesc decit arar vreo placere in practicarea meseriei pe care o adorau cu doar citiva ani (citeva luni?) in urma, pentru pustimea care are mii de intrebari si pe nimeni sa-i raspunda, pentru copiii mei (Matei si Pavel), si mai ales pentru MINE.
crazed English teacher e doar un nume in spatele caruia se afla (era cit pe ce sa scriu ascunde) un om care pune intrebari sau raspunde intrebarilor altora cind poate si are raspunsul. Eu sigur am nevoie de voi, daca si voi aveti nevoie de mine...asta ramine de vazut.
AAAAAAAAAAHHHH Am uitat sa spun ca Nu scriu cu I din A.Deranjeaza?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)