L-ati citit pe Jonathan Safran Foer? Daca nu, ar trebui. Ce-i drept nu am mai citit atit de mult in ultimele luni, dar Foer este cu siguranta memorabil, nu doar ca experiment, ci ca textura a frazei, poezie a imaginii, de o rara violenta uneori si totusi minunat de onirica, un poem in proza, pe alocuri.
Am ajuns la roman prin filmul cu acelasi titlu, pe care nu l-as fi vazut daca nu zapam ca toanta intr-o buna zi in cautarea unei imagini care sa-mi atraga atentia. Ei bine, nu a fost o imagine, ci muzica klezmer si Gogol Bordello care m-au facut sa ma opresc suficient de mult timp incit sa realizez ca s-ar putea sa fi dat accidental peste o mica bijuterie cinematografica. Si culmea...nu Elijah Wood a fost adevarata vedeta a filmului, ci un batrin actor ucrainean/rus(?) care mie personal mi s-a parut remarcabil, asa cum mi s-a parut toata coloana sonora.
Una peste alta, mi-a placut filmul si am cautat si cartea, publicata la editura Humanitas. Nu ma asteptam sa gasesc roman epistolar intr-un roman in rama/ frame story, biografie si autobiografie, roman subiectiv in ceea ce pare a fi jurnal, tragedia comediei si comedia tragediei intre copertile aceleiasi carti. Am ris cu lacrimi si am plins in hohote cititnd-o, m-am deprimat si am exultat ca cineva a scris-o.
Abia asteptam sa-l vad pe fiul meu lecturind-o, dar se pare ca el e intr-un moment de non-citit al existentei sale. A intrat in ea in toamna si nu vad semne ca va iesi prea curind, indiferent ce carti i-as sugera sa inceapa. Ar fi bine sa nu-i mai sugerez nimic si sa astept sa il apuce de la sine nevoia de citit sau sa-i bag cu forta pe git niste proza? Sau niste poezie? Sa incerc sa aduc vorba despre bibliografia scolara? Din experienta de la scoala presimt ca ar fi un esec spectaculos, mai rau chiar decit renuntatul la fumat.
Daca e totul iluminat, cu siguranta nu e si pe strada mea, unde oricum nu mai merge iluminatul public de vreo 5 zile. Iar durerea de masele care ma macina acum face ca totul sa devina foarteeeeee intunecat.
O seara buna si fara dureri.
Blogul lui Bozi - Cuvinte despre elevi și profi, despre creștere, poate descreștere, împotriva uitării și pentru reamintire, despre singuratatea copiilor care se caută pe sine și adulților care nu se mai găsesc nicăieri
Acum cativa ani, cand am fost la o chestie despre poezie (la Ipotesti!), am cunoscut cativa tineri care dansau dupa Start Wearing Purple. Dar apoi mi s-a parut ca nu stiu mare lucru despre poezie, despre aerul poetilor. S-au pierdut pe undeva. S-or fi iluminat.
RăspundețiȘtergereNu stiu cum se face, mai ales zilele astea, incep sa ma gandesc tot mai mult la aerul asta. La un vis in care eram la marginea unui lan urias, neverosimil de verde si de racoros, de porumb.
Eiiii, Bozy, un bătrîn, foarte bătrîn profesor, care a scăpat și de dinți și de speranțe, te regăsește cu bucurie și cu aceeași vervă pre care ți-o știu din viața ailaltă. Măcar așa să mai vorbim....
RăspundețiȘtergereCu drag
christi craciun