miercuri, 28 februarie 2018

Cu cooru-n drum.


Sunt o spartană. Știu că nu vă place și credeți că e o prostie, dar nu cred în protejarea excesivă a copiilor, în căratul lor cu mașina la școala, în închisul lor în casă când plouă sau ninge, când e frig sau bate vântul. Pe ai mei sigur nu i-am protejat.
Nu pentru că ,,pe vremea mea” copiii mergeau pe jos prin nămeți la școli abia încălzite și făceau câte 6 ore aprige, din care 2 de mate și 2 de fizică atomic-nucleară. Nici pentru că mâncau șorici, pâine cu găleți de gluten, lapte cu lactoză și semințele de chia nu fuseseră încă inventate, deși așa e.
Nu pentru că în pauze ne băteam cu zăpadă în curtea școlii până curgeau apele pe noi, fie de la transpirație, fie de la zăpada care ne intra până-n chiloți sau pentru că în pachețelele de școală se ascundeau felii de franzelă luată pe cartelă împodobite cu magiun de casă sau untură de porc generos stropită cu sare.
Nu am nostalgia sărăciei comuniste dădătoare de virtuți
Sunt spartană pentru că majoritatea copiilor care ajung în zilele noastre la ortopezi cu dureri de articulații au deficit sever de vitamina D, pentru că stau în fața calculatorului și nu afară, absorbind ultra-violete pentru absorbirea calciului.
Spartană m-a făcut numărul șocant de adolescenți grași, lipsiți de vlagă, incapabili să țină pasul în timpul unei banale excursii la Brașov, cei tot mai mulți închiși în sine, tratați pentru depresii sau tulburări de personalitate.
Spartană m-ar califica toți cei care se plâng de dureri de genunchi, punându-le pe seama iernilor din copilărie, dar care nu ar recunoaște nici picați cu ceară că nu fac mișcare, iar joburile îi țin lipiți de scaune în fața monitoarelor de calculator.
Da, știu, generația asta este diferită. Dacă nici eu nu văd asta zilnic, nu știu cine o mai vede, dar, fundamental, și ei rămân mici animale gânditoare, totuși animale tot mai neadaptate la mediul din care provin.
Trebuie să recunoaștem că încălzirea globală va aduce fenomene meteo tot mai radicale: ierni cu izbucniri scurte și brutale, veri supra-încălzite, ploi fără șir cu săptămâni fără pic de soare, fenomene pentru care noi suntem parțial căliți, dar copiii noștri nu sunt deloc pregătiți.
Sigur, acum îi ținem în borcan, feriți de viruși, păziți de udeala de la picioare și frigul de afară, dar oricine știe că toți copiii au același obicei prost: CRESC. Vor refuza să meargă la cursurile de la facultate că le-ngheață mucii-n nas sau se udă ciubotele, nu-i bai mare, doar sunt obișnuiți să lipsească de la școală, dar ce se va întâmpla când nu vor mai putea să-i spună șefului ,,nu vin că ninge”?
Un adevăr care stă sub nasul nostru este că acești copii protejați de ninsoare, așteptatul prin stații de mașini, mers pe jos și muci vor ajunge la o maturitate mult întârziată de protecția noastră și nu-i vor face față cu una cu două.
Ca să fie rău, să nu fie bine(Hagi sigur se va supăra pe parafraza mea) nici societatea nu devine mai îngăduitoare. Nu-i creștem pentru o lume blândă în care competiția a dispărut și blegii au șanse cel puțin egale cu cei mai ageri. Nu, competiția este tot mai acerbă pentru slujbe, promovări, bani, recunoașterea pe care noi am ridicat-o la rang de valoare absolută. Nu noi i-am învățat cu mașini mai mari, case mai bengoase, ciubote de firmă fără de care nici nu concep să iasă în oraș, vacanțe de grădiniță prin Rio și de liceu în Tenerife?
Vor fi în competiție pentru favorurile fetelor ce visează doar la parale și vacanțe exotice, pentru băieții care le vor ,,tunate”, pentru locurile de parcare, pozițiile de top management din multi-naționalele ce-i vor amăgi cu program flexibil și reduceri la abonamentele de sală, chiar dacă ei tocmai la sală nu vor mai avea timp să ajungă de atâta ore suplimentare.
Copiii noștri vor păși în lumea sălbatic mercantilă pe care noi le-am creat-o. După ce îi înfundăm cu antibiotice, le băgăm nebulizatoare inutile prin camere, îi cărăm distanțe ridicol de mici cu mașina, le luăm pâine fără pâine, lapte fără lapte și le asigurăm zeci de cursuri suplimentare, fără să ne sperie că ei nu se distrează, vor fi ei oare pregătiți?

Photo credit: timponline.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu