Politica de sufragerie
Soţul meu înjură de mama focului în sufragerie aproape zi de zi urmărind ştirile de seară. Eu una de-abia mai aud ştirile şi încerc să mai pricep ceva, ca şi cum aş mai putea înţelege ceva din brambureala din politica noastră.
Ce mai e oare de înţeles cînd toţi dau declaraţii preţioase ce se contrazic între ele? Pe mine m-ar interesa mai mult politica de familie, supravieţuirea noastră ca părinţi, soţi, fii şi fraţi, dar tocmai asta pare a fi căzut în desuetudine în casa noastră. Or mai fi şi alte familii la fel de marcate de politicul nostru? Privesc prostită şi nu ştiu deloc ce să mai cred.
Ezit să menţionez "majorarea" de salariu pe care FMI-ul pare a o fi aprobat pentru iarna aceasta şi bucuria penibilă de pe feţele politicienilor acum aflaţi la putere. Sunt eu proastă sau sunt nesimţită şi nu am "simţit" deloc creşterea de luna trecută? Ce am simţit insă din plin a fost mărirea preţului motorinei, aştept cu oroare următoarea factură la electricitate, simt atroce roşiile de 3-4-5 ron, carnea de pui scumpită, brînza de oaie care a ajuns să coste mai mult ca ricotta sau mozarella sau peştele care pare adus de pe Nil, nicidecum pescuit din bălţile de pe lîngă Bucureşti.
Între timp îl mai temperez pe soţul meu care are izbucniri de nervi materializate în furibunde atacuri la adresa politicienilor care suferă de "indiferită" cronică faţă de marea masă a prostimii care merge senină la vot, la referendumuri, la demonstraţii anti-oricine, la piaţă cu căruciorul zdruncinat prin gropile din asfalt, la cozile de la medicii de familie, care-i programează la 8.30 ca să-i primească la 10 şi să-i pună să plătească mai mult de jumătate din tratament, în parcurile supra-aglomerate sau în mall-urile în care numai prostul gust are loc.
Mizerabilă vară, monşer! Mă întorc în sufragerie să citesc Tariq Ali, dacă nu cumva Realitatea
a dat iar buzna pe canapeaua mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu