Moș Nicolae my ass

Hai că prea am tăcut mult și am chef de niscai povesteală. Mai exact despre cum NU vine niciun Moș Nicolae diseară în ciubotele mele, chit că le lustruiesc de lucesc mai ceva ca soarele sfânt de pe cer.
Mda, știu ce gândiți: ce chitrosu' naibii e moșu' ăsta de nu bagă și el de seamă o biată femee care dă cu cremă și pe talpa ghetelor!
Așa și e! E un cărpănos și un ciudos care și după dooștrei de ani tot îmi mai poartă pică. Bine, mă moșule, că ai tu caracter și nu-ți iei promisiunea înapoi!
Să vă spun: la începutul lui decembrie 1993 eram fuuuartee gravidă. Eram așa gravidă că puteai să pitești un batalion de pușcași marini complet echipați în spatele burții mele. Da' ce spun eu pușcași marini, o divizie de tancuri putea ușor să se camufleze după borțoiul pe care-l căram eu. Aveam o burtă așa mare, că îmi făcusem un sarafan dintr-un cort de 4 persoane, d-ăla cu verandă, cămară pentru murături, o terasă de doo mese de picnic și un holișor în care pot fi lesne uitate vreo 4 șezlonguri.
Eu și burta mea mergeam peste tot cu optimismul tâmp al femeilor gravide care cred că încap în orice spațiu și că toată lumea există special pentru a le observa marele succes: iată, ele n-au făcut așeeaaa sex aiurea, ele au mai rămas și borțoase, yupiiii.
Uneori, eu și burta îl luam cu noi și pe Nelu, numai să nu-l lăsăm singurel și liniștit acasă, doar avea și el o juma' de contribuție la șifonierul rotund pe care îl căram numai eu. Nelu mergea în umbra burții, mai mult sau mai puțin încărcat cu sacoșe, împăcat oarecum cu gândul că jivina din șifonier nu avea să stea acolo pentru totdeauna tăcut și relativ cuminte.
Pe 4 decembrie, burta și cu mine am hotărât să ne distrăm pe cinste la Piața Obor. Vi se pare că Oborul are un aer boem și interesant acum? Ei, bineeee, ar fi trebuit s-o vedeți acu' dooștrei de ani.
,,Ace, brice și carice/ Lame și chiloți de dame”, tuuuuuaaateeee cele se găseau acilișa: legume proaspete și murate, uscate, putrezite sau greu de identificat, conserve turcești, moldovenești, gemuri din Ucraina și vinuri dubioase, chiloți chinezești urieșești, din cei tetra- muartea pasiunii, farfurii, căni sau crătiți, linguri de lemn, caiere de lână netoarsă în toate culorile închipuibile, toate tronau pe tarabe alături șosete, momeli de pescuit sau roți de brânză afumată- un paradis al cumpărăturilor.
Vaaaiii, ce-i mai plăcea burții să se plimbe printre tarabe! Jivina dădea veselă din craci, lumea se despica în calea ei, speriată, probabil, că dulapul s-ar fi putut, ferească-ne!, prăvăli peste ei, iarna abia începea și sorocul meu s-apropia.
În acea dimineață, cum ne plimbam noi doo, burta și cu mine, printre tarabe, numai ce-mi pică ochii ageri pe un fund de bucătărie din lemn, însoțit de o spatulă cu care ai fi putut să-ntorci un bivol la frigare.
Uaaa, spun eu ca cea mai mare pruastă. Nelu sare imediat: Aoleo, gata, naști? Ete, na! Nasc, da nu acum. Ia-uite ce fund de bucătărie! Și câta linguroiu'! Tre' să-i scriu lu' Moș Nicolae să-mi aducă și mie așa ceva, continui în culmea idioțeniei și mân uriașa butie spre casă.
Când se foiește zi și noapte o orătanie prin tine nu prea te gândești la altceva, așa că doo zile mai târziu deja uitasem discuția și așteptam cu nerăbdare primul nostru Moș împreună. Și l-am așteptat.
Spre prânz, mi-era demult clar că nici eu, nici burdihanu' nu aveam să primim nimic, da' numa' ce-l aud pe tatăl jivinei că zice: Eh, cum e Moșu'?
Haida! Acu se mai și obrăznicea. Care Moș? Moșu' e cam nesimțit și n-a venit anu' ăsta, mai adaug.
Păi, te-ai uitat peste tot? Ai căutat și în cizme? Cizmele înalte până la genunchi, grena, sexy și cu toc, perfect inutile din pricina burții, fuseseră uitate pe un raft în toaleta de serviciu.
Imens, aspru, din cel mai sec lemn, într-una dintre cizme, trona un fund de bucătărie. Din cealaltă se zărea linguroiu' de dimensiunea unei lopeți. Am încremenit, apoi am scormonit din nou în cizme- NIMIC.
Nelu strălucea de fericire, eu spumegam de nervi. Ce e asta? întreb sugrumat. Cadoul de Moș Nicolae, spune co-autorul burții pe un ton ezitant. Asta numești tu cadou? abia reușesc să mai spun.
Doar asta ai spus că vrei. Nu ai spus tu că vrei să-i scrii Moșului să-ți aducă și ție d-astea? Na, ți-a adus!
A fost o glumă. Am zis și io așaaa...cum să vreau un fund ș-o lingură?
Ete, asta ai cerut, asta ai primit. Să mor io dacă-ți mai iau VREODATĂ  ceva de Moș Nicolae!
Am plâns o juma' de zi împreună cu burțoiul meu care avea să se golească după numai 6 zile și nici fundul nu l-am folosit vreo câteva luni.
Nelu a fost om de cuvânt. Nici în seara asta nu-mi fac ghetele.