Mi-e dor de timpul cind asterneam pagini intregi de scris marunt, ginduri si emotii, idei carora altminteri nu le-as fi dat niciodata glas, dileme si nedumeriri, multe ramase si acum la fel de neclare ca atunci, sperante sau doar frustrari pe care le impachetam apoi in plicurile postei romane pentru a le expedia catre destinatia aflata la 10-15 km de casa, in Floresti, Prahova.
Asteptam apoi cu neliniste raspunsul,la fel de lung, cu scrisul marunt, ascutit si aspru al prietenului meu, Christian Craciun, profesor si mentor, om si salvator al sufletului meu in cautare. Fiecare scrisoare chema o alta, rinduri mizgalite cu fervoare si furie, din partea mea, cu nesfirsita rabdare, din partea lui.
Nu gresesc deloc spunind ca acele scrisori mi-au salvat viata; nu mi-as fi pus capat zilelor in absenta lor caci sunt prea egoista sa fi facut un asemenea gest, dar viata mea atunci, poate ca si acum, insemna mintea, sufletul, emotia, cuvintul.
Ei bine, pe mine CUVINTUL m-a salvat. Scris de Hesse sau Mann, Joyce, Marquez, Sabato, Aitmatov sau fratii Acterian, cuvintul scris de Cristi sau de mine, ascultat la Jacques Brel sau Deep Purple, in filmele lui Tarkovski, Scorsese sau Wajda, in ,,Hamletul" lui Caramitru sau seria BBC Shakespeare, cuvintul m-a hranit, m-a hidratat, m-a alinat si infuriat, m-a mingiiat si m-a revoltat, m-a coborit, dar mai ales m-a inaltat.
,,Si CUVINTUL era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul"-asa cred ca zice Scriptura. Eu stiu prea putin despre asta, dar stiu ca la mine CUVINTUL a ajuns mai ales prin intermediul profesorilor mei de limba romana si nu numai: Mimi Stoica- romana, Christian Craciun- romana, Mihai Nicolaescu - economie politica, dna. Gavra - geografie, dna Ghete - biologie, minunata dna. Baloiu, datorita careia si acum citesc si inteleg franceza, dna Apostol - romana (sa fie doar o coincidenta?)
Tuturor acestor oameni trebuie sa le multumesc pentru darul lor care mi-a deschis lumea. Greu de crezut ca vreunul dintre ei citeste aceste rinduri, dar pentru mine ele sunt CUVINT si sper ca sinceritatea lor, printr-una dintre acele ciudate mecanici ale sentimentelor, sa-i atinga cumva.
Salutari de la Moreni! Au fost si profesorii mei. Va citesc cu mult drag si va urez multa sanatate!
RăspundețiȘtergere