Despre invatamint, ca despre morti, numai de bine!

Nu-i prima data cind ma apuc de scris doar dintr-un impuls de moment, coborit electric de-alungul coloanei mele vertebrale, in urma unor experiente de, cu si la scoala, dar de data asta parca electricitatea implsului m-a taiat in doua.
M-am dus intr-o doara la liceu astazi sa caut o hirtoaga de negasit de catre secretariat (poate si pentru ca inspectorul care trebuia sa o emita nu se gasea in tara in perioada in care trebuia sa semneze aceasta hirtie) si sunt abordata de catre director pe ton maxim de serios in legatura cu un copil ,,special". In sala in care se desfasurau inscrierile in clasa a IX-a si cele la testul de engleza intensiv, mi se indica un scaun de pe care priveste in gol o fetita oarba, iar drept in fata mea imi este indicata si mama care imi spune senina ca fata va participa la testarea de intensiv engleza si-i va scrie cineva raspunsurile pe care ea le va dicta dupa ce i se vor citi exercitiile.
Fetita isi rostogoleste mai departe ochii in toate partile in timpul acestei discutii intr-un fel care nu putea sa treaca neobservat, complet fara reactie si fara expresie pe chip, ca si cum nu despre ea ar fi fost vorba. Directoarea ma intreaba insistent cum sa procedam si cui cred eu ca ar trebui sa-i dam aceasta insarcinare, asa ca pina la urma cedez si aproape strig: ,,Cuiva care nu stie engleza! Adica oricine numai unui prof de engleza nu!"
Am aruncat involuntar o privire spre copila oarba de pe scaun; ochisorii ei continuau sa se zbata frenetic in toate partile, moi si morti, dar fascinanti totusi in zbaterea lor inutila:este primul orb pe care il vad fara ochelari si cautarea aceea inutila, tragica in sine, m-a uluit.
Nu mai putin uluita am fost de mama care mi-a spus cu seninatate ca fata a mai studiat engleza si in scoala; este evident ca mama nu are habar despre cerintele unei clase de engleza intensiv si ca nici ca i-ar pasa de asta, caci i-a spus ei un medic sa-si integreze fata.
Despre integrarea in sistem: INTEGRAREA COPIILOR CU DEFICIENTE E IMPOSIBILA! Nici sistemul nu e pregatit, nici familia nu e pregatita pentru procesul acesta, iar eu sunt chiar ultimul om gata de schimbare.
Sistemul nu este apt sa se adapteze nici macar elevului exceptional, ale carui nevoi intelectuale complet ignorate de o scoala incremenita in studiul cratimei si al epitetului cromatic, al numelor capitalelor lumii,al chimiei fara laborator si fizicii fara experiment fizic, cu atit mai putin este sistemul obisnuit capabil sa vina in intimpinarea nevoilor unui copil nevazator. De la culoarele inguste, bancile incomode, toaletele insuficiente si pina la manuale, totul lucreaza impotriva acestui copil. Si tot impotriva lui vor lucra si profesorii; incapabili sa se adapteze unei lumi in schimbare, marea majoritate a profesorilor isi fac meseria dezabuzati si cinici, nemultumiti de sistemul care-i tradeaza, de ei insisi, de permanentele modificari ale legii, de parintii absenti sau de cei aberanti, de elevii tot mai straini de ideea de invatat.
Acelasi sistemul il forteaza pe profesor sa foloseasca unul dintre manualele aflate pe lista de manuale aprobate de minister (la engleza este aceeasi de 10 ani chiar daca o mare parte dintre manuale nu corespund programelor) care sunt menite celor care nu au niciun handicap vizual; ele presupun citirea de texte, comentarea de imagini, vizualizarea unor scheme, grafice, tabele de date etc si acelasi lucru se intimpla si cu auxiliarele aflate la indemina elevului si profesorului. Intr-un cuvint: SISTEMUL ESTE GINDIT SA FUNCTIONEZE PENTRU COPII DEZVOLTATI (MACAR) FIZIC NORMAL.
Profesorul, bun sau rau/prost, face 3-4-5 ani de pregatire pentru un anume tip de contact cu elevul; isi gindeste si stabileste strategii, elaboreza teste, face planuri de lectie, alcatuieste portofolii sau teme de evaluare - eu una asa fac- pornind de la premisa ca cel putin fizic elevul va face fata provocarii. Niciun profesor pe care il stiu eu nu este pregatit sa predea unui orb, sa-l evalueze, ba chiar sa interactioneze cu un orb, iar eu nu sunt o exceptie.
Da, ma curenteaza ideea de a preda acestei fetite nu doar fiindca ar trebui sa invat cum sa o fac,ci fiindca sistemul ma forteaza sa o fac, iar pe ea si pe ceilalti elevi care-i vor fi colegi ii condamna la un act educational de mai proasta calitate. Toata pregatirea mea din timpul celor 5 ani de facultate si toata educatia ulterioara s-au construit pe premiza normalitatii fizice -vedere/auz/uzul miinilor -ceea ce ma lasa total nepregatita in fata acestei situatii.
Sistemului nu-i pasa ca eu nu am pregatirea necesara, nu ma intreaba daca vreau sau pot sa-i predau acestui copil, nu vrea sa stie ca daca as fi vrut sa le predau orbilor, as fi facut cursuri de specialitate si as fi invatat metode si strategii didactice pentru orbi, sistemul stie sa INTEGREZE.
Dar ceilalti elevi, cei care vad, sunt oare apti de o schimbare de asemenea proportii? Cum le raspunde sistemul acelora care vor dori si ei sa scrie pe laptop notite, sa nu mai dea teste scrise, sa fie evaluati doar oral etc? Ce face sistemul de stat pentru ceilalti 30 de elevi din clasa cind profesorul trebuie sa lucreze separat (si desigur asta consuma timp mult) cu cel orb care nu poate folosi niciunul dintre materialele celorlalti? Dar pentru cel orb caruia nu-i ofera de fapt decit o MINCIUNA?
Ati crezut poate ca este drept si cinstit ca si elevul cu deficiente sa fie integrat? Gresit. Sistemul de stat il minte si pe el si pe parintii lui ca-i ofera acelasi sanse; in realitate, elevul va fi nu doar atroce discriminat de colegii lui carora niciun profesor nu le va putea porunci ce si cum sa spuna sau faca in timpul pauzelor, dar si de profesorii care au o programa de parcurs si o vor parcurge cu sau fara cei care nu tin pasul.
Atita timp cit isi vor aduce copiii in sistemul de stat, necrutator, nedrept, sablonar si impermeabil, parintii pacaliti de medici si nu numai trebuie sa accepte aceasta minciuna si sa traiasca bine mersi cu ea. Copiii lor nu vor putea sa se integreze mai bine si nici nu vor deveni peste noapte normali, ci vor suferi atroce din cauza discriminarii - fie ea si pozitiva-, vor invata mult mai putin decit ar face-o cu profesori specializati, iar tensiunea pe care o induce in colectivele de elevi si profesori vor atrage energii negative de care nimeni nu are nevoie, ei poate mai putin ca altii.
In ceea ce ma priveste, marturisesc fara pic de rusine ca voi refuza sa predau la clasa in care se va gasi forver and ever, nu doar pentru ca nu sunt pregatita pentru o astfel de experienta, ci pentru ca nu vreau sa fiu.