Să fie risipă!

Înţeleg că Dumnezeu a creat Lumea în şapte zile. Trebuie să fi fost nişte zile tare lungi şi, mai mult ca sigur, complicate dacă e să te iei după Marele Canion sau piscurile Himalayei, trompa elefantului, direct înrudit cu balena, ca să nu mai spun că nici omul, suprema creaţie, nu e tocmai uşor de descifrat.
Cât timp Dumnezeu era luat cu treburile astea casnice, oare ce făcea celălalt, cel exilat la subsol printre haznalele pământului? Păi, cred că-şi rodea copitele de invidie şi fuma ţigară de la ţigară întrebându-se cum să facă el să strice toată această bunătate.
Mai întâi i-a venit ideea cu mărul. Mdaaa, a fost oarecum OK. Dumnezeu s-a enervat foarte tare că Adam şi Eva au vrut să se cunoască mai mult decât El le îngăduia, le-a tras o muştruluială şi odată ce i-a văzut îmbrăcaţi în niscai frunze, i-a şi trimis la muncă în străinătate, să vadă ce proşti au fost neînţelegând că ignoranţa e leneveală şi binecuvântare.
De supărare, Dumnezeu i-a tras diavolului una aşa zdravănă după ceafă, că i-au sărit ochii cât colo, s-au storcit de pământ şi s-au făcut primii bani. Dacă tot nu-i mai făceau trebuinţă, ăl negru' i-a dat şi el mai departe oamenilor spunându-le printre dinţi: Luaţi, mă amărâţilor, nişte bani să aveţi şi voi cu ce porni în viaţă. Şi oamenilor le-au plăcut banii.
După ceva milenii, la fiecare congres al diavolimii se făcea brainstorming doar-doar or găsi o metodă mai eficientă de a-i da peste nas Creatorului, subminându-i activitatea. Războiul, războiul e cel mai bun! ţipa periodic câte un drac mai bâlbâit de felul lui. Sigur că n-aveai cum să dai greş cu asta, dar oricât de eficient ar fi fost, tot nu reuşea să aducă destula stricăciune lumii Lui.
Ciuma, mizeria voastră, şi gripa spaniolă, poate Zyka, sugera vreun drac dedat experimentelor medicale. Buuune şi astea, nimic de zis. Dacă  trânteai o gripă d-asta după un conflict ca Primul Război Mondial, succesul era garantat; crăpau milioane de copii ai Lui, haosul era garantat, neîncrederea în El creştea exponenţial. Nu suficient de rapid însă pentru ca întunecimea să fie mulţumită pe deplin.
Nervos, ăl negru se scărpina întruna între coarne, mozolindu-şi nervos smocul din vârful cozii. Fir-ar a dracului de treabă, vorba vine, spune el într-o zi, ăştia se tot înmulţesc orice-aş face. Cu holera şi ciuma nu mai merge că-nainte că au făcut medicamente, războaiele astea nu-i împuţinează şi nici ţigările nu mai sunt ce erau înainte.
Hrrr, hrrr, se auzi dinspre un drac firav. Mă gândeam, jegoşenia voastră, să încercăm şi cu risipa. Ce vrei, băi căcatule, tu să-ncercăm? spune negriciosul izbindu-l între coarnele mici.
Risipa, mizeria voastră. Noi doar le dăm un brînci ş-apoi proştii fac restul singuri. Ahaaa, răspunde celălalt brusc interesat, risipaaaa...
Păi, da, porcoşenia voastră, oamenii risipesc tot, distrug tot şi noi ieşim basma curată, spune sfrijitu'. E simplu: ei taie pădurile, le vând pentru bani, apropo, foarte bună idea aia cu banii că şi acum tot pentru ei se omoară, împuţenia voastră, apoi vin ploile şi după ceva vreme alunecă pământul şi rade toate aşezările de pe suprafaţa pământului.
Mai spune, porunci întunecatu'. Petrolu' e la fel de bun şi cărbunele. Îl ard până nu mai pot, gazele de la ardere distrug aerul, fac nişte găuri în ozon, o pun de-o încălzire globală, li se strică şi clima, dau inundaţiile peste ei postomol, când nu-i ia apa, îi omoară seceta.
Şi care-i gheşeftu' nostru? mai întreabă urâciunea.
Cum care-i, întunecimea voastră? De ce consumă, d-aia ar consuma mai mult, de ce au, d-aia vor să aibă tot mai mult. Irosesc apa să facă legume în toiul iernii, da' n-au decit 10% apă potabilă. Fac baraje şi strică mediul, până îşi dau seama că au făcut o prostie, noi ne-am făcut de mult treaba. Le şopteşti să mănânce şi vor mânca muuuultt, dar vor arunca încă şi mai mult.
Ştii ce vor face cu hârtia, pârţâimea voastră? Pliante pentru supermarket. Daaaa! Copacii vor cădea cu milioanele ca ei să pună pe hârtie poze cu şunci şi hârtie igienică în reviste pe care apoi alţi oameni le vor primi la căsuţa poştală de unde le vor arunca direct la gunoi spre slava mizeriei voastre.
Vor face hârtie igienică d-aia cu aromă-Ptiu!- de piersică. Pe asta vor risipi copacii. Ca să le pută curu' a flori. Iar plasticele le vor azvârli în puţina apă pe care o mai au şi vor fi aşa dornici să bea mai mult, incât vor strica mai mult, slăvit fie numele de pucioasă al poluării voastre!
Nu vă mai spun de maşini; tot mai mari, cu motoare care vor suge 10 litri de benzină într-o clipă, iar oamenii se vor bate pe petrol cum nu s-au bătut nici măcar pe pământuri când aţi început, împuţenia voastră învrăjbirea lor.
Roşu la faţă de excitare, încornoratu' a urlat: SĂ FIE RISIPĂĂĂ! Şi risipă se făcu!