Pe geamul mașinii, pe lângă trotuar

Dacă te aflai pe la Lidl-ul din Baicului luni în jur de 7.15 dimineața, ai fi văzut pe trecerea de pietoni o muiere cu geacă de fâș turcoaz oprită în mijlocul drumului, cu picioarele desfăcute de parcă ar fi vrut să acopere toată trecerea și sarsanale în ambele mâini.

Comod instalată cu  fața spre Baicului și spatele spre Dna. Ghica, face niște semne către trotuarul de pe care abia plecase, apoi se îndreaptă leneș către celălalt trotuar, se întoarce brusc din drum cu sacoșe cu tot și iar dă din mâinile prinse în capcana plaselor până când determină un băiat gras ca un harbuz să-și urnească șuncile către ea într-o alergare căznită peste zebra pe care tropăie chinuit fără a arunca o singură privire pentru a se asigura.
O mașină se apropie de trecere, șoferul încetinește nedumerit de prezența ei răscrăcărată, cu spatele la drum, apoi continuă precaut drumul după ce ea pleacă spre celălalt capăt al străzii și când muierea țâșnește iar spre mijlocul străzii odată cu grăsunul băiat gâfâind din sens opus, șoferul izbește frâna ca să-i evite pe amândoi.
Pe geamul din dreapta mașinii, în timp ce șoferul repornește motorul după ce ambii tăntălăi ajung pe trotuar, iese o femeie isterică și zbiară necontrolat: Făăă, demento, nu te oprești, fă, în mijlocul drumului și nu te-ntorci, să alergi de colo-colo! Dementa se oprește nedumerită pe trotuar și strigă și ea: Ce vrei, proasto! Fac ce vreau că-s pe trecere!
Cine era muierea cu sacoșele așezată comod în mijlocul zebrei nu știu, dar pe geamul mașinii am ieșit eu și chiar de-aș regreta(deși nu e cazul), nu mai pot da timpul înapoi.
Ați observat că de ce sunt mai babani, d-aia e mai sigur că oamenii vor merge fix pe mijlocul drumului, dând în neștire din mâinile ades împodobite cu țigări aprinse sau traiste uriașe de cumpărături? De vrei să-i ocolești prin stânga, sigur într-acolo se vor deplasa și ei, la fel și spre dreapta, iar dacă tu chiar te grăbești și rostești un PARDON scremut, se vor întoarce și vor spune nonșalant de parcă nu ar fi de dimensiunea unui compactor: Ete, da' ce, n-aveți loc?
Nu mai spun de regii neîncoronați ai trecerilor de pietoni, rudele ,,dementei” pe care am apostrofat-o eu acum două zile. Cu cât sunt mai ologi, mai betegi de picioare, mai chiori și mai bătrâiori, cu atât mai sigur îi vei vedea traversând pe roșu prin intersecții în care traficul nu e niciodată altfel decât smintit.
Dacă vrei senzații tari românești, nu mănânci ciocolată Rom, cum spune reclama, ci mergi în stația lui 21 de la Bucur Obor unde se traversează de la și către stația de tramvai printre zeci de mașini care încearcă disperat să nu prindă și următorul semafor, camionete, troleibuze, autobuze sau motociclete, totul într-o cacofonie de claxoane care îi avertizează pe pietonii iubitori de adrenalină de o posibilă nenorocire.
Eu am o slăbiciune pentru mamele cu copii de mână, preferabil vreo doi. Astea-s delicioase fiindcă niciodată nu așteaptă să se facă verde pentru a traversa în siguranță. Nuuuuu, ele se reped ca bezmeticile pe diagonală, prin mijlocul șoselei, pe roșu, în goana mare sau abia târâind după ele copiii din dotare pe care-i deprind de mici cu pericolele orașului și puseurile intense de adrenalină din timpul traversărilor la limită, cu mașinile ștergându-le discret  poalele hainelor.
Și-mi mai plac și moșii, la fel de mult ca babele veșnic încărcate cu trolere pe care Hercule însuși nu le-ar putea ridica. Nu numai că merg direct pe mijlocul trotuarului în ritmul unui melc ce trage să moară, făcând destul zgomot cu trolerele zdroncăindu-se de să se audă din cealaltă emisferă, dar după ce și le aburcă în autobuz, nici de-ai dracului nu s-ar da din dreptul ușii chiar dacă se urcă la un capăt spre a coborî abia la celălalt.
De miros nu mai spun nimic. Nu de alta, dar dacă mă pornesc să scriu despre mirosul de dinți nespălați amestecat cu cel de tutun stătut și haine care au văzut detergentul acum un cincinal, de băutură multăăă, dar mai ieftină ca apa plată și omniprezenta transpirație peste care s-a turnat un nemilos parfum din acela de se vinde la halbă, cred că nu va mai merge nimeni cu RATB-ul, așa cum fac și eu.
Șoferii nici măcar un rând nu merită, dar am să-l pomenesc totuși pe taximetristul care a adus-o ieri acasă pe vecina mea cu gemenele ei de 8 ani și care enervat că femeia nu i-a lăsat bacșiș, s-a dat jos din taxi, a bătut-o și pe ea, dar și pe cele două fetițe pe care le-a găsit soțul meu încă plângând în fața blocului, ținându-se încă în brațe una pe alta, prea șocate după ce le fuseseră administrate câteva șuturi în fund. 
Transportul în București e nașpa rău și nu numai pentru că n-avem drumuri sau parcări. Mai nasol e că n-avem respect nici măcar pentru viață. Aia a noastră, că de a altora nu ne mai pasă de mult.