Kyky are de vorbit despre zilele ploioase; e uscată ca o pastramă și are în ea înverșunarea unei femei hârșâite, de parcă nu ar avea doar 17 ani.Urăște zilele ploioase pentru că într-o astfel de zi, pe când ea avea 5 ani, taică-su a smuls-o pe maică-sa din mașină, a trântit-o pe jos și a luat-o la bătaie chiar acolo pe trotuar, în fața unei biserici al cărei preot a intervenit, scăpând-o din mâinile iubitorului soț care, altminteri, ar fi stâlcit-o cu totul.
Discutăm despre violența în familie și Cristi îmi spune cu seninătate că tatăl lui era foarte violent, o bătea pe mama lui sistematic, dar el nu crede că asta l-a marcat în vreun fel, că i-ar fi influențat viața sau personalitatea.
Pe una dintre fete a răpit-o taică-su când era foarte mică, numai pentru a o determina pe mama ei să nu-l părăsească; i-a găsit poliția și după un proces cu panaramă, tatăl a ajuns în inchisoare unde i-a trecut și iubirea de copilă, dar nici de fosta iubită nu i-a mai ars buza așa tare.
Unii dintre elevii mei nu au fost niciodată doriți de tații lor care n-au știut cum să se lepede de ei mai repede, iar pe alții i-au uitat mamele în grija unor străini care nu de puține ori i-au bătut de i-au năucit, lăsându-i cu gustul sălciu al copilăriei fără mamă.
Oricare va fi normalitatea, e clar că trebuie redefinită ca să-i cuprindă și pe copiii ăștia care, dezbrăcați la sentimentul gol, scot la iveală cicatricile încă dureroase ale unor arsuri de suflet greu de bănuit sub aparenta lor indiferență.
Ca să fie tabloul complet, lor ar trebui să le adaug pe cei care în mod mai vadit, mai ghicit au altă orientare sexuală, cei care zbat în depresii atât de negre, încât refuză să mai vină la școală, amenințând cu sinuciderea, pe cei însinguranți în tăceri lungi cât o zi de post, pe cei care au refuzat să învețe doar-doar vor atrage atenția părinților care i-au dus la bunici să-i crească la câteva luni și i-au uitat acolo până când au fost nevoiți să accepte inevitabilul responsabilităților parentale, 14 ani mai târziu.
Aceasta e o așchie din realitatea școlii românești pe pereții căreia spânzură icoane în speranța că Dumnezeu îi va proteja pe acești copii de adulții din jurul lor, fie că ăia suntem noi profii, fie cei mai ticăloși dintre toți, maturii stătuți din Parlament.
Mie nu mi-e teamă că parteneriatele civile sau chiar căsătoriile între persoane de același sex ar transforma lumea într-o Sodomă în care am umbla cu toți cu doape-n cur de frică să nu ne atace cineva pe la spate.
Mă înspăimântă că de la înălțimea tribunei Parlamentului, musiu Bacalbașa, doctoraș pe la Spitalul județean Galați și mare om de spirit care obișnuia să ne povestească cu zvâc și umor de autobază diversele orori care sfârșeau pe mesele de operație ale UPU, și-a vânturat viguros mânuța hrăpăreața prin aer, mimând un gest sexual pe care l-a și însoțit de un comentariu la fel de explicit.
Furios peste măsură, un alt vajnic deputat, afiliat altei familii politice, i-a răspuns pe măsură cu o mojicie ce l-ar fi făcut invidios pe orice șofer de TIR. Ba pe-a mă-tii!
Necăjit de atâta grațiere pe burta goala, plictisit, probabil, de sâsâitul împroșcător de scuipat al lui Nicolae, șeful lui, Dragnea cneazul de Teleorman, i-a tras azi câteva scatoalce zdravene, apoi la trimis la colț pe coji de nucă, numai după ce i-a luat o parte din jucării și i le-a dat lui Robert, sperând ca măcar el să se joace frumos cu ele prin cameră și la comisie.
Nu că Nicușor Dan s-ar descurca mai bine la el în partid cu toți contracandidații care se agită să-i pună piuneze pe scaunul de președinte și încă mai multă ciungă-n păr.
România cu cei peste 40% de tineri chinuiți de analfabetismul funcțional, cea în care un primar scoate din casă doi bătrâni decedați în condiții suspecte și-i aruncă la groapă din cupa excavatorului, în totală indiferență față de legi, de cutumele creștinești, de umanitate însăși, țara ai căror bătrâni sunt uitați ca niște pungi de gunoi prin case din care nici amintirile nu au mai rămas întregi este rezultatul politicilor gândite și promovate exclusiv de heterosexuali cu frica de Dumnezeu.
Abia aștept vreun referendum să ne-ntrebe dacă vrem înmormântare cu excavatorul mic sau cu motosapa Stihl, dacă ne-nvelesc în folie cu bule sau doar în ce se mai găsește prin primărie de pe la vreun solar/chermeză de 1 mai, dacă vrem la pomană sarmale din carne de omosexual sau lesbiancă, dacă femeile care fac avort trebuie și biciuite sau doar le omorâm cu pietre.
La ștampile, feisbucari! La ștampile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu