Acum că am rezolvat cu definiția familiei și cine face au ba parte din ea, zic să trecem la niște chestii mult mai serioase, cum ar fi pedofila aia de nevastă a lui Macron, gerontofilul de și-l aleseră francejii de președinte.
Doamne-ajută că, în sfârșit, parlamentarii noștri au stabilit că doar o femeie și-un bărbat pot forma o familie! Ce naiba făceam dacă se puteau căsători aiurea-n tramvai toți omosecsualii între ei, în loc să fie ipocriți și ticăloși, însurându-se, ca până-acum cu persoane de secs de-a dreptul opus, trăind o minciună nefericită, dar comodă pentru ochiul vigilent al bisericii române și babelor din toate colțurile țării?
Bine că știm una și bună: dreptul la fericire conjugală, la protecție legală, la împlinire personală o avem doar noi ăștia de ne-am născut de partea orto a lumii, iar lor le rămâne Gomora aia pe care o s-o mai ardă Dumnezeu încă o dată din temelie dacă rușinosdefericitul Danny și ciracii lui se vor ruga cu suficientă ardoare, da-le-ar Ăl de Sus putere să o facă spre buna așezare a familiilor dacice.
Eu, spre exemplu, am avut mereu probleme cu copiii de omosecsuali care erau prost-crescuți, nu-și luau notițe când eu predam condiționalele, rareori de-și scriau temele și-mi mai lipeau și ciungă pe scaun, asta numai când nu-mi scriau măscări pe catedră sau sudălmi pe tablă.
Nici nu vă mai spun cât chiuleau de mult sau cum îi insultau pe colegii lor mai grași, pe ăi de aveau coșuri sau cei mai sfioși, dorindu-și, contrar naturii umane, nu să le supună mamele la diverse perversiuni, ci tocmai tații, lucru ce contravine tuturor perceptelor morale ale acestei nații binecuvântate de Dumnezeu.
De-aia-s bucuroasă peste fire că în Parlamentul nostru s-a trecut și la probleme mai serioase, mai ales după joaca asta de-a grațierea, corupția, amnistia și alte bâzdâgănii fără urmă de substanță.
Mare lucru că au furat și ei câteva milioane. Ce, nu toți furăm? Doar nu ne apucăm acum să distrugem viața unor oameni doar pentru asta. Cum ar fi acum să-i ținem departe de piscine, de Thailănzi și Baliuri, de amante/amanți, șampănii și șoping seșănuri în Dubai doar pentru că și le permit pe toate din furăciunea din bani publici? Ptiu, Doamne ferește!
Cum spuneam, a venit momentul să ne burtim de râs pe seama papagalului ăla de franțuz care, în loc să-și ia și el ca domnu Dragnea o femeiușcă sprințară de pe băncile liceului, nu găsi decât băbăciunea aia cu 24 de ani mai bătrână decât el.
Sigur, pot să-l înțeleg pe Irinel Columbeanu pe care îl urmărea o națiune cum defila cu o fetiță de liceu căreia îi putea fi bunic sau pe tradiționalii parlamentari ale căror ,,consiliere” abia de și-au serbat majoratele de câteva luni, că așa-i normal la bărbați să poftească la niscai bunăciuni fragezioare, dar să vrei asemenea stafidă bătrână nu-i orto și pace.
Ș-uite-așa mi-o amintesc eu pe coana Mărioara, sora cea mai mare a tatălui meu, femeie trecută de 70 ani, cum mângâia crucea lui nenea Mihai și lacrimi cât oul de porumbel i se prelingeau pe fața ridată, înnodându-i-se în barbă.
- N-a avut zile, Mihăițî al meu, spunea cu accentul ei apăsat de moldoveancă apringă. Dumniezău să-l ierte, că tare devreme l-a luat la el!
Pe crucea mare pe care ședeau așternute spre pomenire numele amândurora, se vedea bătut adânc anul nașterii lui Mihăițî-1925- și cel al morții -1987, iar o matematică simplă mi-a azvârlit deodată în minte un adevăr bine ascuns de cei doi: mătușă-mea nu avusese doar 2 ani mai mult ca bărbatul ei, ci 12.
Părul alb i se clătina ușor în aerul cald al verii moldovene când mângâia piatra crucii, batista brodată în colțuri, cum aveau femeile cochete pe atunci, abia mai reușea să-i șteargă dorul de femeie bătrână rămasă singură în cel mai greu ceas, cel al apropierii trecerii.
Mihai și Maria s-au cunoscut când erau amândoi căsătoriți și aveau câte-un copil, s-au iubit atât de mult, încât cei 12 ani pe care îi avea Maria în plus nu i-au putut copleși sub apăsarea lor, după cum nici judecata oamenilor, disprețul lor sau prejudecțile anilor 50 nu i-au împiedicat să părăsească mariajele în care erau captivi și să rămână împreună până ce moartea i-a despărțit la propriu.
Imaginea mătușii mele, deja o babă, plângâdu-și iubirea vieții ei, pe Mihăițî al ei, mă tot urmărește când citesc fel de fel de comentarii jalnicăloase despre Macron. Ce hal de familie tradițională am și eu, domle!
Poate-s cam proastă, dar când bolnavilor noștri de cancer le lipsesc 14 dintre citostaticele de bază, când ministrul educației propune discret ca pt testele PISA să se dea așaaaa... un stimulent(a se citi șpagă) să-i cointereseze pe profii și elevii participanți, când parlamentarii nu știu cum să aministieze/grațieze/legalizeze darea de mită/furtul/delapidarea/evaziunea fiscală, când pe Ghiță nu știe instanța unde să-l citeze pt un al țâșpelea proces, iar trenurile merg în România mai încet decât în secolul XIX, chiar nu mai puteam avea nicio grijă decât mariajul președintelui francez.
Iată că vă mai propun câteva teme de mare anvergură intelectuală pe care să le dezbatem fiindcă tot am scăpat de obsesia familistă:
- pâinea feliată sau franzela?
- e normal să faci secs duminica sau e păcat?
- e salata de vinete mai bună cu usturoi sau cu ceapă?
- poți să speli șosetele împreună cu chiloții sau trebuie spălate separat?
- la ce vârstă pot copiii să devină vegani?
- pensia alimentară poate fi cheltuită și pe tenișii copiilor sau...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu