Iubire și usturoi

În primăvara 1993, stăteam la căminul de la Drept într-o cameră pe care o împărțeam cu numai două fete, doar pentru că a patra locatară avusese decența să nu-și vândă locul după ce se mutase cu prietenul ei, mai ales că noi decisesem să-i plătim lunar taxa numai să rămânem cu oleacă mai mult loc.
Una dintre colege, Lenuța, era o ucraineancă zdravănă din Rîmeți, Maramureș, fată de comitet care mânca ceapa ca pe mere și închina toate bucatele pe care le însoțea fără abatere cu un păhărel de palincă țapănă de prună care nu lipsea de la nicio masă.
Cealaltă era o dâmbovițeancă de-a mea, prietena mea de suflet care mă tolera cu stoicism până când scăpam în ceapă și usturoi. Deși trăită și crescută la țară, nu putea să suporte acest obicei tâmp al meu de mă înfunda fie cu ceapă, fie cu usturoi, pentru că, susținea ea, de câte ori a încercat să mănânce a făcut crize teribile de fiere. Eu nu fac nici acum, când o piatră cât o bordură îmi îngreunează fierea, așa că tânără fiind, nici atât nu-mi băteam eu capul cu asta, ceea ce o sufoca pe biata Dora mult prea des.
Înainte de Lăsata secului pentru postul Paștelui, cum iubirea noastră era fierbinte, m-am trezit că-mi spune viitorul bărbat că-s invitată la masă de doamna mă-sa și că vine să mă ia cam pe la 13.30 de la cămin. Păi, nu mă duc eu la masă? Mă duc...
Ș-uite-așa am mers eu la bibliotecă dimineața, am citit oleacă, apoi am venit cu Dora la cămin, mi-am făcut tradiționalul duș cu apă rece, m-am gătit frumos ca de vizită și m-am pus pe așteptat. Și am așteptat, nenică! Omul nu a mai venit.
Furioasă ca dracu și flămândă peste fire, m-am răzbunat prăjind o bucată de carne de porc pe care am glojdit-o cu o căpățână de usturoi spartă cu pumnul pe marginea mesei la al cărei capăt, Dora încerca fără prea mult succes să facă un conspect.
Degeaba a deschis ea geamul, în zadar m-am spălat eu pe dinți după ce m-am înfruptat din jumatea de kil de usturoi care a însoțit unsuroasa halcă de friptură pe care am înghițit-o fără remușcări, putoarea a făcut-o până și pe colega noastră ucraineancă să lăcrimeze înainte de a-și arunca niște țoale pe ea și să dispară exasperată în oraș.
,,Ah, ce mi-ar plăcea să vină Nelu acuma și tu să duhnești în halul ăsta. Mamă, ce bine ar fi! Să văd eu ce faci atunci” îmi spune Dora turbată de nervi și sufocată de vaporii de mujdei. ,,Vine pe mă-sa!” am trântit-o furioasă. ,,Și dacă vine ce? Eu l-am așteptat, n-a venit, am mâncat și gata. Așa mănânc eu, așa că să mă pupe în cur!” am mai adăugat și mi-am văzut de citit.
Nu vă mai spun cât am trântit în ziua aia, ce înjurături de mamă, neam adormit și neadormit de la maimuță la robot am  scos pe gura împuțită iremediabil. Am citit și am înjurat, am râgâit spre oroarea Dorei, apoi am mai înjurat umpic până la lăsarea serii când mi-am mai făcut un duș rece, apoi m-am băgat la pijama să mai citesc oleacă în pat.
Pe la 7.30 se aud ciocănituri la ușă. ,,Să vezi ce râd dacă e Nelu”, spune Dora cu un rânjet malefic pe chip. ,,Lăcrămioara e supărată, nu?” aud vocea lui Nelu pe holul camerei și mă azvârl sub plapumă prefăcându-mă că dorm.
Cu plapuma în cap, o zăresc pe Dora așezată pe marginea patului cu un interes nedisimulat întins pe față, zâmbind răutăcios în așteptarea momentului în care aveam să deschid gura spre răpunerea iubitului venit să-și ceară iertare că nu mai ajunsese la prânz, dar venise totuși.
După vreo 10 minute de scuze și rugăminți de iertare, de frică să nu mor sufocată de mirosul propriu de sub plapumă, scot capul și mă ridic în capul oaselor gata să eliberez toată putoarea de usturoi și numai ce-l aud pe Nelu: ,,Aoleo, Lăcrămioara, să mă ierți, dar eu am mâncat niște chiftele și aveau cam mult usturoi!”
În patul aflat în partea cealaltă a camerei, Dora trântește cartea pe care se prefăcea că o citește și izbucnește -,,Pur și simplu nu se poate așa ceva!”- apoi iese izbind ușa de sare tencuiala de pe perete.
În seara aia am plecat cu Nelu la el acasă și am lăsat-o pe prietena mea să respire în voie după ce a aerisit vreo oră camera, până când aerul a redevenit respirabil.
,,Cum dracu” vă suportați?” m-a întrebat când m-am întors a doua zi. ,,Iete-așa!” i-am răsuflat în față cu ce mai rămăsese din putoarea de usturoi. Ce face iubirea din om!
În seara asta eu am mâncat niște pește cu mujdei, iar Nelu și băieții noștri o salată cu o găleată de ceapă roșie. Vine cineva în vizită?