Nuţi Spaima Puţii

După ce am aflat că sunt însărcinată din nou, ani buni după ce mi se spusese că niciodată nu voi mai avea copii, ne-am bucurat aşa mult că vreo 3 zile am acceptat şi ideea că viitorul copil ar fi putut fi fată. Ba chiar ne-am întrebat ce nume am alege pentru potenţiala noastră fetiţă, de parcă ne-am fi şi bucurat de aşa urgie(vă spun altă dată în ce fel sunt misogini cei doi Bozieri )
Mie îmi place foarte mult Elena, i-am spus eu lui Bozieru, aproape împăcată cu gândul că ar fi putut fi o Elenă fojgăitoare în burta mea.
Ce trebuie neapărat să ştiţi e că Bozieru are nişte ochi fuuuarte verzi, ca de şarpe, lucitori peste fire dacă îi beleşte nervos ridicând sprâncenele până la jumătatea frunţii lui înalte. Aşezat într-o rână-n pat, a căscat ochii cât cepele şi singura dată în viaţa noastră comună a folosit un ton poruncitor: N-o s-o cheme niciodată pe fata mea Elena, chit că o fi frumos numele. Vrei să-i spună toată lumea Leana? Sau mai rău, NUŢI SPAIMA PUŢII?
Sinceră să fiu, dacă nu mă convingea acest argument de o logică zdrobitoare, verdele sticlos al ochilor lui mi-a transmis că nu-i cale de întors şi mai bine mă reorientez spre ceva mai puţin predispus la glume de autobază.
Fata noastră a avut gonade şi a ieşit băiat, iar povestea cu Nuţi am uitat-o până a apărut diva de pedeu, purtătoare a nefericitului nume, dar a încă şi mai deşănţatei atitudini. Spaima Puţii chiar asta s-a dovedit a fi- o ciumă.
Cum adică despre cine vorbesc? Despre zeiţa politicii româneşti, această Ecaterina Teodoroiu, soldata eroină a pedeului şi mai apoi a pedeleului, despre măicuţa galelor de box supraevaluate, o Evă a cărei frunzuliţă turistică a făcut să curgă râuri de cerneală tipografică şi încă mai multe pagini virtuale vitriolante, dar a ridicat nivelul penial al nenumăraţilor bărbaţi afiliaţi politic la portocaliul domnului şi stăpânului inimii ei generoase, cine altul decât trupeşul Cocoş, afacerist a cărui virilitate nu avea cum să nu o impresioneze pe verginala NUŢI.

Iubirea le-a luat minţile celor doi amorezi şi fugit-au împreună în îndepărtata Americă unde, romantic incurabil, Cocoş a cerut-o pe NUŢI şi a luat-o cu acte în regulă în veselul Las Vegas. Acu' nu mai pot să ascund invidia mea că acest munte de masculinitate a preferat-o pe ea şi nu pe mine. Adică, totuşi, ce are ea şi nu am eu? Să fi fost asta?

Sigur că mi-ar fi plăcut dacă aş fi avut o fată, să fie aşa chipoasă şi populară ca NUŢI. Ce altă femeie din politica noastră a mai avut aşa fulminantă ridicare în rang şi totul doar pe baza unor indisputabile merite personale? Nici una nici două, mai ceva ca Făt Frumosul din poveste, NUŢI a crescut într-o zi în pedeu cât alţii într-un an.
Şi înainte să apuce băiatul meu, pe care l-a ferit Dumnezeu să fie o fată pe nume Elena, să termine grădiniţa, această sufragetă de Dâmboviţa, mândră purtătoare a stindardului feminismului autohton de dormitor ajungea la Ministerul Turismului unde tăia frunza cea verde şi-o punea pe harta călătorilor din cele străinătăţi să se preaminuneze şi să năvălească hoarde-hoarde să ne viziteze tărişoara binecunoscută pentru frumuseţile sale feminine ieftine, promovate din belşug de un alt corifeu al turismului nostru, regele de iarmaroc Mazăre.
Ţinându-se bine de cârma fermă a mândrului navigator al corabiei naţionale, NUŢI a ridicat genţile Vuitton, ciubotele Manolo Blahnik şi ţinutele Raf Simons la rang de politică de stat, aşa încât puţine au fost profesoarele care nu s-au văzut silite de noile standarde să nu poarte şi ele asemenea ţoale, iertate fiind numai cele care predau la ţară şi atunci aveau dezlegare de la inspectorat să nu fie tot atât de elegante ca madam ministru.

 Nu ştiţi cum e cu dezlegarea? Tot NUŢIŞOARA vă poate explica.
După ce cârma şi-a pierdut masiv din fermitate după debarcarea pe plaja Omaha a politicii româneşti unde, exact ca americanii in iunie 1944, navigatorul ţărişoarei noastre mult încercate a fost ciuruit la sfârşitul celor excesiv de lungi 10 ani, NUŢI s-a trezit trasă de hăinuţe de nişte procurori obraznici şi fiindcă a scos limba la colegii ei cu cârme mai mici, a ajuns alături de alte ,,doamne" la fel de onorabile în arestul capitalei. Ce nedreptate!

În aceste timpuri de restrişte, asemenea lui Nicolae Steinhardt, în singurătatea celulei în care nici jacuzzi nu avea, NUŢI L-a descoperit pe Dumnezeu. Eu abia reuşesc să-i dau de capăt îngeraşului meu stafidit, darmite să am vreo epifanie şi să dau nas-n nas tocmai cu Creatorul!
Păi, vă daţi seama cum o fi să umbli toată viaţa dezgolită amplu ca o marfă pe tarabă la Obor, pregătită să înşfaci următoarea cârmă care ţi-o ieşi la nevoie în cale şi să te trezeşti cu aşa un eveniment a cărui magnitudine o depăşeşte până şi pe cea a galei Bute? Şi nici şpagă să nu-ţi iasă!
Zău dacă mă surprinde pioşenia care o străbate acum pe NUŢI, preacuvioasa şi evlavioasa marcatoare a fiecărei zi de post! Cei drept, NUŢI e bună; doar ne-a spus-o de pe toate zidurile când a candidat la preşedinţie, deci nu-i bai mare, face ea faţă.

Nu ştiţi ce meniu de post să pregătiţi familiei voastre? NUŢI vă ajută cu postările ei cucernice în fiecare zi de la bunul Dumnezeu. Luaţi cu humus şi legume crude, daţi pe gât o cafeluţă cu soia şi un strop de caramel, haliţi guvizi cu mămăliguţă, nu înainte de a citi Psalmi pe burta goală să vă ajute la digestie. Începeţi-vă ziua cu o amplă lectură din Primul Paraclis al Maicii Domnului şi mâzgăliţi-vă cu pixu sau creonu' chimic ,,FERICIRE" pe coloana vertebrală, ceea ce garantat vă va umple de bani, glorie eternă, dar şi de un sentiment cald de...cum să spun oare?...penibil.
Eu cred în Dumnezeu pentru ştiu că e bun, nu se poate să nu aibă simtul umorului de moment ce a creat furnicarii şi leneşii, urangutanii şi pe noi, ne îngăduie să vieţuim, să păcătuim şi ne iartă când deraiem prea tare, dar eu nu sunt NUŢI şi nici nu mi-am dorit vreodată să dau sfaturi despre masluri şi molifte.
Dumnezeu precis te va ierta, NUŢI! Nu cred că înţelegi că noi nu o vom face. După ce ne-ai arătat nurii din diverse poziţii şi în circumstanţe nu tocmai potrivite, după ce ne-ai oripilat cu vulgarităţi şi obrăznicii pe care ni le-ai vârât fără măsură sub ochi, după ce ai furat, minţit sau ne-ai râs sfidător în nas, nu prea ne vine să batem metanii alături de tine. Poate doar vreo doi bărbaţi mai băuţi ca să ţi se uite sub batistuţa pe care o numeşti matale fustă.