Nici nare cum să te slăbească că dacă mănânci până nu mai poți tuate bunătățile alea și mai bagi o bere doo e greu să dai kilele jos dupe tine așa repede fincă se știe că e mai ușor să pui șunca de o palmă decât să te supții ori cât ai face fuamea dupe aia da' se merită să te riști că decât odată pe an toți bărbați are nu mai o grijă că ce flori săț ia.
Io știu deja ce flori mia loat soțu' meu că e aceiași mereu-lalele galbene care ia-m spus eu că îmi place când eram decât prieteni și ne plimbam de mână prin parcuri acum dooșcinci de ani. Mi-e numai îmi place lalelele galbene care mi le ia el de atunci că ma-m plictisit de atâtea lalele și mi sa loat rău de tot da' nui spun nimic că tot d-alea ia că ori cum mă iubește și noi știm că gestu' contează.
D-aia am să râd cu gura până la urechi când vine iel acasă cu lalelele de o să mi se vadă măseaua lipsă, adică nu o să se vadă că nare cum dacă tot numai o am și o să ne pupăm cu drag fincă nu contează că suntem căsătoriți de atâția ani noi am rămas la fel de îndrăgostiți unu' de altu', adică unu' de alta care sunt io, că soțu' meu nu e din ăia... care le place alți bărbați săi placă de altu'.
Abea aștept și bonboanele care mi le aduce în fiecare an cu lalelele. Fincă el nu e nu mai un romantic, e și un tată model care nu vine cu bonbuane decât pentru mine că se gândește și la copii lui și ia câte un kil, doo să aibe băieți câteva zile bune.
E nasol că el lucrează până la ore tardive și când ajunge la Caufland numai găsește bonbuane de ciocolată vărsate că toți vrea o grămăduaie de ziua îndrăgostiților și ia ce mai rămâne, caramele sau jeleuri d-alea de arată ori ca râmele, ori ca niște avortoni mici da colorați.
Copii e veseli când le vede și ruade la ele și se râd că le rămân lipite de dinți de zici că e curcubeu în gura lor nu alta, da' io nu prea mănânc, mai mult le sug că mi-e îmi m-ai rămân lipite de plonbele care le am și când trag de ele mie frică că cade vreo plonbă.
Ș-așa vă spun drept că dacă m-ai se prinde câteo caramea de măsele am mari probleme dupe aia că mi se zdrocăne plonbele când mă râd de zici că-s tuate pi camerele în gura mea și numai spun că mă duare de mă ia toți draci așa că m-ai bine mă lipsesc.
Uneori soțu' meu ne face surprize că ne ia pe toți în mașină și ne duce la restaurant unde putem să comandăm tuate cele- meniu Bigmec, Mec puișor, chear și plăcintă d-aia cu vișine și mere pe săturate fincă băieți trebe să învețe să fie romantici de mici să nu se uite la bani când vrea să facă o bucurie la soție s-au la copii lor.
Acu' ce să zic, am avut noroc cu soțu' meu că alți bărbați nu are nici umpic de romantism în ei. Am o prietenă care ne știm de când eram mici și cu soțu' ei. Ăla așa un mârlan e că nici o floare măcar nu ia adus vre-o dată și m-ai și spune că ce noi suntem americani să unblăm cu inimiuare și prosti d-astea că noi suntem români și noo nu ne trebe sărbătorile lu' alți da' io cred că e defapt un scârțan care nu vrea să dea nici măcar treij de lei pe niște buruieni acolo s-au pe niște bonbuane măgaru.
Decât de un lucru îmi pare mi-e rău azi. Că când am venit dela servici îmi ghiorțăia mațele de fuame și miam pus o ciorbă de fasole care am mâncat cu o ciapă roșie de sa dus dracu tot romantismu dacă mă găsește vreo râgâială. Deh, cum mio fi norocu'!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu