Profesorii fac lucruri tot mai trăznite

E ultima lor oră și nu prea par a avea chef de fiuciăr formz pe care le am eu în cap când intru la ei în clasă. Ce faaaceeeți, dooaaamnaaaa?- mă întâmpină Andreea ca de obicei, Andra își vântură părul, Andrei strânge laptopul și căștile, în spatele clasei lumea se hlizește pe ruptelea.
La mulțaaaniii! ici, lamulțan colea, primăvară fericită, hai să fim toț' sănătoși, ne pupăm pe obraz, mă salt pe vârfuri să ajung la câțiva dintre băieți, Strunghi râde cu Diana în prima bancă, eu îmi pun un șnur roșu pe mână.
Pe rândul de la perete se-ntâmplă lucruri. O pleașcă de plastic roșu zace sub bancă în timp ce în jurul ei se agită vreo 3 băieți. Hai, bă Lică, nu vezi că nu se umflă. Ți-au spart ăștia inima-n pauză, mă. Pe jos e turtită o inimă pe care scrie cu litere albe - Te iubesc! Pam, pam!
O pompă de saltea de plajă se mișcă spasmodic apăsată de unul dintre băieți; ceilalți fac galerie: Ai, mă, și cum te duci tu cu inima asta la pitică?/ Dă-i, mă Lică, mai cu inimă, nu vezi că tot fleșcăită e?/ Se duce cu metroul, măăă, să-l vezi pă Lică proptit în ușă la metrou cum își bagă...inima-n vagon...
Eu mă pup cu restul de bozieri și trag cu ochiul la frământarea de sub bancă. Resuscitarea inimii de plastic e parcă sortită eșecului- a dracului inimă refuză să capătă vreo formă, moale ca o bleandă, în ciuda furiei cu care este apăsată pompa.
Lasă, mă, că o lipim cu leucoplast. Dacă nu găsim platuri, punem o ciungă d-aia mestecată, nu fi trist!- spun și eu punând paie pe foc
Tot moale, Lică? Dacă tot nu ți se-ntărește, mergi la vulcanizare ș-o reșapezi, mă!- mai trântește una și Alin în râsul general.
Chestiunea inimii de plastic devine una de mândrie bozieristică; băieții pun picior de la picior ca să asigure succesul romantismului în sfânta zi de 1 martie, așa că ba dau cu nădejde în pompă, ba își varsă plămânii în încercări ridicole de a contribui la împlinirea iubirii colegului lor.
După vreo 10 minute, gogoloiul capătă, în sfârșit, formă- o urieșenie pe care bietul îndrăgostit nu are cum s-o strecoare pe nicio ușa de mijloc de transport în comun. Și unde trebuie s-ajungi cu ea?- mă bag în seamă după ce-i atrag atenția că trebuie s-o mai felșcăie oleacă dacă nu vrea să-i pocnească-n brațe de la căldura de afară.
În Drumul Taberei- spune amorezul senin. Râs general. Eu belesc ochii cât cepele imaginându-mi-l pitit în spatele cordului supradimensionat în care urmează a poposi un număr imposibil de determinat de organe sexuale masculine învârtoșate de traficul infernal către cartierul aflat în veșnică așteptare a unui metrou.
Alin cade-n față de râs, imaginându-și cam același lucru ca mine, alți vreo 2 dau sfaturi, Nuți se ridică lent în picioare, scoate portofelul din geantă, apoi spune ferm:
Hai, gata cu glumele! Scoateți fiecare banii să-l trimitem cu taxiul! Ia, fiecare cât are, io am 5 lei, dași-ncoa banii!Hai, 1 leu, 2, câți aveți, că nu lăsăm p-ăsta să se care la pitica lui cu autobuzu!
Da, băăă, daț, mă și voi un ban, răcnește Endy și-i pune lui Nuți 5 lei în mână, lângă cei 5 lăsați de Alin.
Nuți trece prin clasă de la bancă la bancă, în ciuda protestelor amorezului care tot dă din mâini și ne spune că nu poate să primească banii.
Ia, mă, banii și du-te cu taxiul, îi spune Nuți și-i pune banii cu forța în mână. Nu fi prost! Nu vezi că toți vrem să te-ajutăm?
Roșu ca racul, îndrăgostitul nostru bălmăjește ceva, dă să dea banii înapoi, se rușinează până la grena, bozierii îi spun că banii înapoi nu și-i iau, el mulțumește gâtuit de emoție și s-așează prostit de tot în bancă.
I-am urmărit amuzată; femeie mai puțin romantică decât mine greu mai găsești, dar umorul nu-mi lipsește și caterinca a fost de mare excepție, ce să zic. Am scormonit după portofel și am onorat și eu iubirea cu 10 l tot ai bani de taxi, ia de la Bozi 10 lei să iei niște prezervative! Da să dea dracu să nu le folosești!
Love is in the air!