Spic ingliş, pliz!

Da, predau engleza de 21 de ani, la şcoală şi acasă. Cu niscai succesuri, aş spune fără falsă modestie, că deja mi s-a cam luat de ea.
Iniţial m-am apucat să o învăţ de la zero, ştiind doar ,,Ai lăv iu, hau du iu du" şi chiar nu mi-a fost uşor să trec de la franceza studiată temeinic 12 ani şi rusa facută încă vreo 8 la ingliş lenguigi peste noapte, dar am făcut-o şi nu-mi pare rău.
Între timp, ceea ce părea o idee promiţătoare de viitor s-a dovedit a fi nu tocmai ză best, pentru că inflaţia de ingliş spicărz nu a întârziat să apară, astfel încât acum, poate numai căţelul meu nu reuşeşte, încă, să spună ,,helău". Mă bate chiar gândul că ar fi trebuit să investesc timpul şi banii în germană, nu doar aşa ca omagiu adus familiei mamei, ci ca sursă de venit subtanţial mai mare.
Hai că deja v-am plictisit destul, aşa că trec la chestiuni mai serioase legate de ingliş mai lăv, cum ar fi satisfacţia cu care am primit mereu vestea trecerii examenelor Cambridge sau IELTS de către elevii mei care se pregăteau să o taie-n IUCHEI unde să lărn maci staf în limba lui Şecspiăr.

Nici nu vă puteţi imagina fericirea pe care am încercat-o când fiul meu cel mare m-a anunţat că a trecut Advanced Cambridge cu A, ceea ce însemna cel mai înalt nivel de certificare în ingliş şi planurile pe care am început să le fac în legătură cu o posibilă universitate britanică la care să fie acceptat- YEEESSS!
Păi, da, dar planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg deloc. Nu ştiu ce blană de urs din pădure încercam eu să vând, dar Matei nu a vrut deloc să o cumpere. Nici măcar blana nemţescă pe care i-au băgat-o sub nas şi profesoarele lui de germană nu a vrut să o cumpere defel, un an mai târziu când având şi diploma de Bac în buzunar, s-a pus cu popoul în drum şi ne-a anunţat oficial că nici prin cap nu-i trece să plece la studii în Iuchei sau Jărmania.
Nu i-a plăcut ideea de a-şi începe viaţa cu datorii de câteva mii bune de lire la statul englez, care în marea sa generozitate l-ar fi împrumutat suma necesară, condiţionând returnarea banilor de un anumit nivel al veniturilor, şi nici aceea de a fi tratat ca un venetic de un popor de ignoranţi.
CEEEEE? Ingliş pipăl să fie ignoranţi? Gad!- am spus eu nervoasă. Da, ignoranţi şi beţivi de mare angajament- a spus el cel puţin la fel de nervos. Nu mă duc eu în Ingletera să-mi vând apoi un rinichi să le dau banii înapoi, doar ca să mă trateze ca pe un rahat de estic venit la ei să se cârpească-n cur şi să şteargă cu mine pe jos că-s român- a mai spus.
Ingliş pipăl sunt generăs end tolerănt- am mai încercat eu. S-o crezi tu! Pe ce planetă trăieşti- mi-a răspuns spoiled bratul din dotare, recomandându-mi să mai scap un ochi pe siteuri care nu pictează realitatea într-un roz bombon, ci mai dau şi crâmpeie din realitate.

Cam tot atunci, am dat şi peste o serie de documentare dintre care unul care prezenta drama unei tinere mame ingliş careia serviciile sociale trebuiau să-i monteze un lift mai mare în casa ei de un etaj. Mămica avea 280 de kile şi trăia drama de nu mai fi putut să urce la etaj unde dormeau fetiţele ei de pe vremea când avea 200 de kile şi încă mai încăpea în liftul montat pe când trăgea doar 150. Nu se mai putea mişca mai deloc, nu se putea spăla şi nici nu putea să gătească singură. Trăia din ajutorul social atât ea cât şi cei 3 copii.
Cel mare, un băiat de 16 ani fusese nevoit să se lase de şcoală ca să o spele şi să o îngrijească pe ea şi pe cele două surori, lucrând part-time la un magazin din apropiere, dar asta nu-l întrista fiindcă, spunea el, şi aşa nu se omora cu cartea.
Realizatorul a mai prezentat câteva cazuri similare şi a insistat asupra necesităţii implicării active a autorităţilor în combaterea dezinteresului faţă de învăţare, a lenei şi obezităţii morbide care, considera el, aveau să aibă consecinţe catastrofale în scurt timp.
Vezi, spunea fi-miu, asta e Ingletera în care vrei tu să mă integrez. Să-mi spună graşii ăştia că din cauza mea nu au ei unde să muncească şi că le iau eu pâinea de la gură, nu?
Între timp, am făcut risărci, am discutat cu mulţi dintre foştii mei elevi, unii primiţi bine, alţii nu prea, în Ingletera, tărâmul făgăduinţei tinereţii mele. Un lucru a răzbătut din toate poveştile lor- sentimentul crescând că nu prea mai e nimeni dispus să-i accepte şi că tot mai des li se reproşează că sunt cauza pentru care englejii nu-şi găsesc de lucru sau nu-s primiţi în universităţile lor.

Tulai, Doamne! Adică avea dreptate Matei? Chiar aşa să fie de orbeţi englejii să nu vadă că străzile lor sunt inundate de indieni sau pakistanezi, de africani din colonii veniţi pe daiboj, fără pic de competenţe de limbă, fără acreditări, recomandări sau testări, de fustanele lăbărţate ce împodobesc momâi musulmane care se puiesc într-una şi cer dreptul de A NU VORBI INGLIŞ?
Iată că s-a mai văzut şi un lup mâncat de oaie! Adevărul pe care am refuzat să-l accept când venea din partea fiului meu de numai 18 ani, că Ingletera nu ne vrea, îmi este acum băgat pe gât cu maximă nonşalanţă. Da, leagănul drepturilor omului este bun şi generos cu oricine altcineva decât cu est-europenii, oricât de albi şi creştini ar fi ei. Da, Ingletera cea ameninţată de musulmanii radicalizaţi tocmai fiindcă s-au obişnuit să stea acasă şi să se gândescă la atentate pe banii englejilor primitori nu-i mai vrea pe românii care le construiesc acolo case, le deservesc agenţii de turism, lucrează în asistenţa socială sau în spitalele din care lipsesc doctorii engleji pentru că englejilor nu prea le mai place cartea.
Ingletera, dragostea mea, câte dabăldecărz ţi-au aruncat românii în aer de când au venit să lucreze în IT, în spitale sau facultăţi?
De ce crezi tu că polonezii, cei pe care i-ai vândut ruşilor la sfârşitul războiului după ce i-ai folosit să-ţi aperi spaţiul aerian când dădeau nemţii în voi cu bombardeaua sau i-ai azvârlit în linia întâi de câte ori ai vrut să-ţi protejezi militarii proprii, răpesc slujbele cetăţenilor britanici oneşti şi muncitori?
Ingliş pipăl, nu ştiţi cum de aţi ajuns să urlaţi ,,OUT" esticilor care vin să ofere forţă de muncă ieftină şi calificată?
Păi, dacă vreţi lift să urcaţi la etajul casei fiindcă vă împovărează sutele de kile! Păi, diăr ingliş pipăl, dacă vă puneţi în cap mai ceva ca moldovenii noştri care au măcar meritul de a-şi cultiva singuri viile şi de a-şi face răchia!
Cum naiba să nu ajungeţi de râsul Europei dacă nici n-aţi ştiut ce e cu Uniunea din care zor-nevoie aţi vrut să ieşiţi, neştiind că aveaţi cele mai avantajoase tratate negociate cu UE care acum vrea să dea rimă după câte nazuri aţi făcut?
E nasol că o să plătiţi impozite pe bune pentru proprietăţile de prin Grecia şi Spania? Offff! Nu ştiaţi că gura bate curu'? Uite că acum aţi aflat.
Da, vă spun că sunteţi ignoranţi. Ştiţi de ce pot să fac asta? Fiindcă folosesc exact arma pe care mi-aţi pus-o voi la dispoziţie- LIBERTATEA DE EXPRIMARE ŞI OPINIE. Tot armele voastre le folosesc foştii voştri colonişti care nu ezită să vă acuze de rasism, discriminare, incorectitudine şi încălcarea drepturilor omului, oricând  se trezeşte în voi vreo urmă de împotrivire la cotropirea căreia îi sunteţi victime fără să fiţi măcar conştienţi de asta.

Şi să mai fac un răutăcism- şansa voastră de vă mai purta pieile albe şi părul blond-roşcat în lume o reprezintă băltoaca de gene slave pe care o aduc la purtător est-europenii. Fără ea, băi englejilor, în câteva generaţii vă bagă la minorităţi conlocuitoare toţi foştii voştri colonişti care deja v-au luat ţara şi numai dacă aveţi noroc vă vor lăsa şi pe voi să mai tundeţi o oaie prin Scoţia.