Trebuia să mă mărit cu frati-miu!

Am un frate cu cinșpe ani mai mare. Avea deja mustăcioară când m-am născut eu și când a plecat în armată, o mustață țeapănă îi împodobea fața ovală cu trăsături subțiri. Eu tocmai intrasem la grădiniță și-i duceam dorul, așa că în mare secret am hotărât ca la prima lui permisie să mă mărit cu el. I-am spus asta și mamei care avea cam vârsta mea de acum la momentul ăla; n-a fost grozav de încântată de idee, a plâns oleacă de dorul lui și mi-a explicat de ce nu era cea mai bună idee: aveam numai 5 ani, trebuia să mai aștept până mă mai coc umpic la minte.
Asta cu coptul la cap nu mi-a ieșit prea bine. Nu m-am măritat cu frati-miu, dar nici prea coaptă la minte nu am ajuns. Altfel cum să-mi explic articulat că încep să regret că nu am făcut-o?
Mă tot gândesc la islandejii ăștia de râde tot internetul de ei; trăiesc pe o insulă friguroasă ca naiba, nu au nici măcar lumină ca lumea, au spațiu cam cît în sufrageria vilei lui Adamescu, nu mai spun că nici cu cine să o pună nu prea au. Ce să mai vorbim, adevărul este că toți sunt neamuri între ei și bunicile le sunt în același timp, cel puțin și mătuși, dacă nu le-or fi chiar mame.
Tre' să fie greu de tot să nu ai cu cine să-ți-o tragi și tu care să nu-ți fie rudă măcar de gradul 3, dacă nu cumva vă umblă tot același adeneu de nebun prin vene tuturor.

Vă dați seama că e, de fapt, o minune că nu au toți un ochișor albastru în frunte și că pot vorbi articulat, deși dacă îi auzi rostind câteva vorbe, chiar că te-ndoiești că aia e limbă- doar consoane, una mai gâjâită ca alta.
Nu mai spun că islandejii ăștia sunt și teribil de blonzi, iar noi știm ce se spune despre blonzi-sunt nătărăi peste poate. Că mă și întreb cum naiba nu le curge scuipatul din gură când molfâie peștișoru' ăla al lor-doar vă dați seama că în afară de niște hamsii prăpădite, niscai ulei de krill întins pe pâinică de secară și poate câte o fleică de ren, la Crăciun desigur, nici că pot glojdi altceva.
Iar că numele lor se termină toate în ,,son" mi se pare de-a dreptul rușinos. Dă-o-n mă-sa de treabă, cum naiba să nu ai nici umpic de imaginație să-ți spui și tu...Bucă, Morcov, Calu, Cacaraci sau măcar Amotostivuitoriței, dar în islandeza aia a ta? Absolut de căcat.
Nici nu se compară cu ai noștri care-s plini de imaginație cînd e vorba de nume și nu numai. Altceva e să te cheme totuși Talpă, parcă mai simți că trăiești; nici nu ma spun ce conotații poetice au numele Flocea, Sulă, Păsărică sau Muiu pe care sigur cu toții ne-am dorit să le purtăm cu mândrie sau, mai bine, să le vedem inscripționate pe tricourile naționalei noastre de fotbal.

Daaa..mult mai bine să fii român. De preferat unul verde, știți voi, ăla care are budă în fundul curții, dar iarna de frig se pișă tot în casă la olița pe care o golește când și dacă îl scoate ISU de sub nămeți, că lui îi e prea lene să iasă să dea la lopată și în plus, de taxele pe care oricum nu le plătește vrea să fie servit de autorități.
Alt sentiment ai când te tragi din dacii liberi, ăia care folosesc doar un tub de pastă de dinți la câțiva ani, nu că le-ar trebui mai mult când le-au picat deja juma' din dinți de la 18 ani, iar bucățica de săpun de casă făcută din untura râncedă a porcului de acum 3 ani încă le mai ajunge să se spele și la baia ritualică dinaintea Paștelui de anu' ăsta, că de Crăciun nu te speli, să nu cumva să te tragă curentu' și să răcești iar cum ai pățit-o acum 5 ani când ai făcut această imprudență.
Islandejii? Pfua! Să vină aici la noi unde ciobanii mioritici mor cu cizmele de cauciuc în picioare, aceleași cizme pe care și le-au pus acum dooj de ani când au plecat prima oară în transhumanță și pe care niciodată, da, frați români, NICIODATĂ nu și le-au dat jos din picioare. D-aia au și murit- de la o cangrenă declanșată de infecția din ciubotele pe care doctorii au trebuit să le taie, ca pe ghips, pentru a ajunge la sursa infecției și putorii pestilențiale care a umplut terapia intensivă de cum a fost adus dacul cel verde de salvare.

Bine rău de tot să trăiești aicișa la Românica, singura tărișoară care are di tăti- munți, mare căcălău, păduri și țuică de prună, corcodușe, pere și pufoaică. Mda, acu' tre' să recunoaștem că e singura în afară de Spania, Franța, Italia, Germania și încă vreo doo, dar neimportante. Și oricum noi avem cele mai frumoase și ieftine femei, deci iar suntem primii.
Mai suntem primii în UE și la rata mortalității infantile, la avorturi, la bolnavi de TBC, la analfabetism funcțional sau real, la numărul de accidente auto mortale, la violență domestică și pelerinaje religioase la pupat pastramă de sfinți, la decesul datorat cancerelor nedepistate la timp și bolilor cardio-vasculare și la copii neșcolarizați. Yupiiii!!!
Islandejii, pe de altă parte, s-au enervat așa de tare din cauza crizei economice de pe insula lor unde se babardesc între ei de atâta timp că mă și mir că nu au câte un islandez mic și urât tâșnindu-le din burtă ca în ,,Total Recall", că i-au pârlit până la os pe bancherii cei veroși și i-au dat o muie cu țipurituri Americii, trimițând-o acolo unde-i-e locu - în America.
Îmi place rău să fiu româncă, mai ales că pot să râd până mă cac pe mine pe seama altora, ăia blegi ca islandejii. După ce termin, poate mă șterg la cur, poate nu, că o româncă verde nu riscă să-și piardă pehașul în lupta cu produsele de igienă.
Mă aburc apoi într-un într-un autobuz plin ochi cu alți români ai căror dinți au putrezit acum decenii, mă frec de ei vârtos până intră mirosu' de sudoare și în hainele mele, adică preț de vreo doo stații, ascult manele la telefonu' țiganului de lângă mine, în timp ce mă țin bine de geanta cu care sper să mai cobor din mașină, îmi rup trei pingele și o gleznă într-una dintre găurile din trotuar, totul înainte de a ajunge la serviciul meu din capitală.
Bine că nu-s în Tulcea că ieri m-aș fi ciocnit de mașinile purtate pe valuri de ultima inundație sau că nu ajung prea des în zona pasajului Poligrafiei ca să rămân pe-acolo blocată cu curu' în apa din vehicolul personal.

M-am mai gândit oleacă la islandeji; m-am și uitat la meci nițel, pe la suporterii lor din tribune-niște blegi care nici măcar între ei nu au reușit să se bată, spre deosebire de ai noștri-și parcă nu mi s-a mai părut consangvinitatea așa de odioasă. Sunt doar umpic prea blonzi pentru gustul meu, cu toate că fiind așa înalți și supli - de la dieta aia sărăcăcioasă-nici nu prea reușești să le zărești părul dacă ești așa scund ca mine.
Par împăcați cu babardeala între rude și nici prea rău nu arată ca ființe umane ce zici că sunt. Dacă treaba asta cu consangvinitatea înseamnă să arați și să trăiești ca islandejii, mă întreb de ce în satele din Moldova nu merge la fel de bine și mai ales, de ce naiba nu m-am măritat eu cu frat-miu.
O funcționa oare doar pentru islandeji? Că dacă e așa, iar ne-a făcut la lanț conspirația iudeo-masonică, plătită din banii lui Soros.