Când începe şcoala o să ne distrăm pe ruptelea

Duamne-ajută că începe şcuala mai devreme! Ce binefacere! Deja începusem să am nişte bătăi de inimă de atâta trândăveală. Dă-o-n mămicuţa ei de treabă, cât să stai ca leguma fără să corectezi măcar un test iniţial (pentru vreo 150 de elevi)?
Rude prin alianţă, dacă nu de sânge, cu zâna surprizelor ratate, madam Andreea Marin, reprezentanţii Ministerului Educaţiei au mai avut o idee strălucitoare ca soarele sfânt de pe cer - şcoala va începe pe doişpe septembrie cu o vacanţă.
Cum adică n-aţi înţeles nimic? E cât se poate de clar - pe doişpe septembrie se va deschide noul an şcolar cu trei zile de pauză de acomodare în care elevii se vor aduna (sau nu) la şcoală şi-şi vor povesti aventurile de prin vacanţă astfel încât să se creeze o legătură emoţională şi să se construiască prietenii, copii şi profesorii să relaţioneze neîngrădit de cadrul strâmt al orelor, aşaaaa...ca nişte prieteni.
Marş, mă! Cât de nătărău să fii oare să vii cu o idee care nici măcar la clasa pregătitoare nu cred că ar prinde? Ce să fi fumat să-ţi închipui că dacă chemi treij de copii cu trei zile mai devreme, uniunea e gata?
Dar de tras pe nas ce ai tras ca să ai aşa trip că adunaţi laolaltă cu câteva zilişoare înainte, elevii se vor lega pe viaţă de profii cel puţin la fel de enervaţi ca ei de această iniţiativă?
Şi totuşi, de dragul noului ministru, care pare să ştie ce spune când acuză învăţământul de cultivarea copieciunii, hai să luăm câteva posibile scenarii:
Scenariul 1(Şcoala Gimnazială din Gârda de Sus):

Bună ziua, copii! Bine aţi revenit la şcoală!- duamna învăţătoare are unghiile spoite roşu şi taiorul ei ăla bun pe care şi-l pune numai la deschiderea anului şcolar şi la vreo cumetrie prin Gârda Seacă. Cum vă simţiţi în clasa întâi? Copiii sunt îmbrăcaţi îngrijit, au hăinuţele spălate, chiar şi mânuţele negre de atâta soare sunt curăţele, bine frecate de mame cu peria şi săpun de casă cu o seară înainte. Unul îşi trage mucii mai în spatele casei, o fetiţă durdulie scoate o eugenie şi clefăie cu zgomot- Dă, fă, şi mie! - îi ia cealalaltă jumătate colega ei de bancă, un băieţel mai slăbuţ, pistruiat şi un gât subţire ca de barză începe brusc să plângă că vrea acasă la mămicaaaaa

Haide, haide, nu vă necăjiţi că o să fie bine. 1.a. Uite, haidem cu toţii afară - spune doamna, încercând să depăşească momentul (în eventualitatea că nu plouă, dar a nu se uita că de obicei plouă mult prin Apuseni toamna) 1.b. Uite, hai să colorăm ceva! Cum adică n-aveţi la voi culorile? Aha. Păi, hai să-mi spuneţi ce aţi făcut voi în vacanţă.
Horia: Ăăăăă, ioooo în vacanţă am fost cu vitele sus pă Munună la păscut cu frati-mio şi mai am cules şi afine cu mama ca să îmi ia rechizite din iele. 
Ana: Unde ai fost, mă blegule, tu pă Munună că acolo mergeam io în fiecare zi cu caii şi văcile şi nu te-am văzut niciodat?
Iuliu: Ce te bagi, tu fă pruasto, că şi io mergeam cu Horia şi nu ierai deloc p-acolo tu cu văcile.
Ana: Duamnaaa, Iuliu mi-o zâs că-s pruastăăăă...
Duamna: Bravo, copii! Şi ce aţi mai făcut altceva decât să mergeţi cu vitele la păscut?
Tiberiu: Io,io, duamna, vă spun io. Am fo' la fân cu ăla bătrânu' ş-o fo' greu tare, da' mie mi-o plăcut, duamna, că bunicu' mi-o dat şî mie palincă şî n-o fo' aşa greu să întorc la fân, mai greu o fo' la căpiţă când om făcut.
Duamna: Foarte bine, copii, foarte bine. Acum mergeţ acas' că oţ mai avea nisca' treabă de făcut şi ne vedem mâine.

Iuliu: Duamnaaa, io mâne nu pot să viu că mă trimite tata cu căruţa că mai avem nişte treabă la pădure cu lemnele. Da' viu când oi termena. Cre' că viu saptămâna ailantă.
Scenariul 2 (Şcoala Gimnazială XX, Bucureşti):
Doamna învăţătoare are unghiile lungi şi zdravăn pictate pe toată ascuţimea. Fetiţele sunt frumos gătite cu fustiţe plisate şi bluziţe roz cu Hello Kitty, iar băieţii au tricouri Polo sau Tommy Hilfiger, vorbesc vesel între ei după ce nu s-au văzut toată vacanţa, în timp ce doamna le spune ce vor face în anul pe care abia îl încep.
Doamna: Aşa că acum că aţi trecut în clasa a IV-a, de ce nu ne povestiţi cum v-aţi petrecut voi vacanţa aceasta. Cine doreşte să spargă gheaţa şi să ne spună câte ceva? Anais?

Anais: Nici nu ştiu cu ce să încep. Ăăăă, după ce am luat vacanţă, am fost cu mami şi tati în Spania o săptămână, dar chiar nu prea mi-a plăcut fiindcă au vrut să mergem să vedem tot felul de biserici şi muzee şi m-am plictisit acolo foarte tare. Norocul meu a fost că apoi am plecat într-o tabără în Anglia cu mai mulţi prieteni de-ai mei şi acolo mi-a plăcut mai mult fiindcă nu am mai fost la muzee, dar am mers la Londra şi ne-am urcat în London Eye. Mda. A fost bine că am stat acolo 3 săptămâni, după care am plecat cu bunica la Cluj şi pe urmă am mers cu mami la mare, în Grecia, în Santorini. Cam atât. Plictisitor.
În spatele clasei, un băieţel cu ochi mari albaştri şi cămăşuţă cadrilată se tot frământă pe măsură ce se apropie rândul lui să-şi povestească aventurile.
Doamna: Sorin? Tu ce ai făcut?
Sorin: Ăăăă, eu am stat pe-acasă...- toate privirile se-ntorc spre el şi două fetiţe pufnesc în râs. Păi, nu prea am fost plecat. Am mers cu mama şi cu tata la mare...
Anais: Unde, mă, ai fost tu la mare?
Sorin: Ăăăă, la 2 Mai - râsete din toate colţurile clasei- şi am mai fost la bunica la Muscel -aproape toţi colegii râd în gura mare.
Scenariul 3 (Liceul Teoretic XY, Bucureşti):

Doamna dirigintă poartă blugi şi o bluză fără mâneci care lasă la vedere tatuajele de pe ambele braţe, mestecă ciungă şi se îmbrăţişează cu fetele sau îşi strânge mâna cu băieţii.
Diriga: Hai, mă, că am ajuns într-a unşpea! Am supravieţuit fizicii, băbăete, acum putem şi noi să respirăm.
Vali: Şi azi ce facem? Mai stăm p-aici mult?
Endy: Eteee, stăm. Stăm până plecăm. Hai, diriiii, ce mai facem noi aici? Mergem şi noi la un suc, ceva..
Nuţi: Lasă-mă, mă, cu sucu' tău. Mie mi-e foame. Hai, dumana Bozi, nu meregem la o şaoarma şi noi ca fetele?
Tina: Fată, termină cu şaoarma, mai bine mergem la Starbucks! Bozi, nu mai bine băgăm noi o cafea ca fetele? 
Diriga: Nu putem, mentosanelor, tre' să facem activităţi d-astea...Şcoala altfel.
Endy: Păi, ce noi am zis să le facem la fel? Păi, nu facem noi altfel? Facem şi altfel...Deci unde mergem să facem altfel?
Diriga: Băbăete, ejti neboon? Nu putem.
Vali: Ba putem, că nu e prezenţa obligatorie. Dacă elevii nu sunt, ce să facă dirigii?
THE END - PAMPAM!
Cam asta e treaba cu noua structură a anului şcolar care începe cu 3 zile în care prezenţa elevilor NU e obligatorie. Cum ar veni dacă muşchii lor vor să ne facă onoarea de a veni la şcoală bine, dacă nu, nu-i aşa un necaz. Important e să fie altfel.
Tot diferită este şi organizarea celebrei Şcoli Altfel pe care şcolile o vor organiza fix la fel, înaintea vacanţei de primăvara pentru a o putea prelungi sub minunatul paravan oferit de autorităţi.
Cursurile tot la sfârşitul lunii iunie se termină, aşa că vă sugerez să umblaţi pe la popi cu acatiste şi rugăciuni mii ca şi anul viitor să avem o primăvară la fel de friguroasă, ploioasă şi naşpa, că dacă, Domane fereşte, vine căldura din mai, cum s-a întâmplat în majoritatea anilor, o să crăpăm în clasele din majoritatea oraşelor, unde temperaturile ajung lejer la 40 de grade pe unde mai şi bate soarele în ferestre.
În timp ce spaniolii, italienii şi nenumăraţi alţii îşi fac propriile lor programe anuale ţinând cont de realitatea modificărilor climatice tot mai evidente, a verilor toride şi a dotărilor şcolilor, noi continuăm să lungim anul, ignorând că, în realitate, orele din iunie nu se mai pot face eficient din pricina căldurii sufocante căreia i se adaugă şi materia la fel de sufocantă şi ea.
Nici nu mai pomenesc de cele 50 de grade din sălile în care copii noştri, aflaţi în pragul leşinului, trebuie să stea ţepeni vreo 3 ore pentru a-şi susţine examenele de terminarae a gimnaziului sau liceului, deşi în Franţa, spre exemplu, acestea se suţin la sfârşitul lunii mai, tocmai pentru a evita stresul inutil.
Ah, da, nu-mi spuneţi, vă rog, că tot prin asta ma trecut şi noi fiindcă nu numai că verile nu erau atât de sălbatice cum sunt acum, dar şi dacă erau, trebuie să recunoaştem că numai bine nu ne era.
Eu abia aştept aceste prime 3 zile şi declar deschis sezonul de propuneri pentru unde ni le petrecem, că poveştile de vacanţă ale elevilor mei de şaptişpe ani presimt că nu le vreau rostite cu voce tare.