1. Sunt doar un om prost. Iar m-am dus la sală; budigăi mulați, maiou - mov închis de data asta-, adidași Nike -doar n-o s-o ratez p-asta cu adidașii de la orice altă firmă decât Adidas- prosop și apă. Level entuziasm= 0, level haleală în burtă = 0, level energie = 0, level cafea = 125 ml (nesemnificativ), level mobilitate =10%, level prefăcătorie = 90% (pot mult mai bine).
Îmi ia o juma de oră să urc scările în varianta camuflaj, adică ținânîndu-mă strașnic de perete și înjurând din cauza absenței barelor; pomenesc de grijanii, paști și alte elemente religioase, multe necunoscute mie, dar suficient de populare în zicerea furioasă de înjurături, încât să-mi curgă din gură la un debit ce ar face și un taximetrist isteric să roșească.
Cristi Antrenorul, slab ca o coadă de mătură, mă așteaptă cu cheia de la dulăpior pregătită pe tejghea și cu o energie care numai dintr-unul din borcanele alea de prafuri de le vând ei poa' să vină.
Aveți febră musculară? Iar mă uit la el tâmp și o să ajungă curând să fie convins că sunt pe juma' redusă mintal, dacă nu chiar complet. Dau să răspund ceva, da' mă trezesc oarecum râzând în toata regula. Acu' dumneavoastră ce credeți? - spun când reușesc să stăpânesc guițăturile care îmi ies din gâtlej pe post de râs nervos, în timp ce indic mușchii picioarelor pe care aproape că nu le mai pot mișca.
Dar abdominal aveți febră musculară? Un om isteț ar fi realizat pericolul și ar fi spus că da, mai ales abdominal are, da' eu, nuuuu, eu, ca prostu' neg senină și bucuroasă că măcar ceea ce indulgent s-ar putea chema abdomenul meu este în regulă.
O să aveți acum, că lucrăm la abdomen astăzi. Băăăăă, băăăbăăăeteee, ejti apucat de demoni, ce ai, copilule? Care abdomen? Ah, al meu, zici tu? Despre ce naiba vorbești? Chestia asta flască vrei tu s-o lucrezi? Aha. Bineee, uite că nu încep să plâng din prima. In your face! Să mori tu de ciudă că nu izbucnesc așa repede în hohote, mă păstrez pentru acasă.
Nu doar că nu a renunțat la acel grotesc atârnat de corzi pentru a face genuflexiuni, dar mi-a cerut să-mi ridic numai în brațe greutatea, adică TOATĂ GREUTATEA pe care mai întâi trebuia să o las să se prăbușească pe spate.
Eu cred cumva că e umpic nebun. O fi văzut tatauajele astea badass și în capul lui o fi impresia că mi le-am făcut așaaaa...ca să ascund niște mușchi vârtoși sub ele. Well, I' ve got news, antrenorule, sub tatuaje nu e NIMIC. Nu i-a păsat prea tare și a numărat impasibil în timp ce eu cu NIMICUL ăla am ridicat toată Lăcrămioara de vreo treij de ori și nici nu am bocit.
Hai că mi-am strofocârțat ceea ce Cristi se ambiționa să numească abdomen în vreo dooj de ridicări de picioare la nooj de grade, în timp ce pluteam cu majoritatea curului în afara unui aparat, a mai fost cumva, mai exact fooooarrteee nașpa, dar salteaua...
Vă spun că aștia la fitness au o fixație - cum să facem grașii să se simtă cât mai patetici. Au sigur niște convenții la care singurul subiect este exerciții la saltea în patru labe , pe burtă sau pe spate și la care tot felul de sadici vin cu idei inovatoare menite să-ți amintească de fiecare prăjitură pe care ai mâncat-o în viata ta și să ți-o scoată pe nas la propriu.
La sfârșitul unei rușinoase zvârcoliri pe saltea, m-am coțopenit pe banda pe care am rezistat eroic o juma' de oră, ținându-mă așa de tare de bare că mă dor și acum degetele, în principal ca să nu mă pun și aici în cele patru labe în care de-abia mă obișnuisem să stau la saltea. Și nici azi nu am vomat; nici pe mine, nici pe băiatu' ăsta care m-a lăudat că în loc de dooj de minute, am mărit la treij de minute, din care 5 le-am și alergat. Yupii!
2. Sunt un om foarte prost. a. Fiindcă am stat ca o vacă sedentară până când coloana mea vertebrală a ajuns să fie mai strâmbă ca un semn de întrebare desenat de un copil de grădiniță; b. Fiindcă am pus botul la mitul nătărăilor care își închipuie că cineva ar trebui să le aprecieze doar inteligența, căci frumusețea e trecătoare; c. Fiindcă am lăsat prejudecățile despre sport și nivelul de istețime al celor care îl practică să mă domine, crezând că doar cei pe care nu-i duce mintea mai bine se dedică sportului; d. Fiindcă nu m-am dus la sală când aveam măcar patruj de ani.
Așa că dacă mai aud vreun prieten virtual sau real că râde de sportivi, considerându-i proști, nu doar că nu-i voi da unfriend, dar îl voi căuta ca să-l bat cu noii mușchi pe care sper să-i am în câteva luni.
Vaaaiii, dar filosofii și oamenii de știință sunt singurii care pot schimba lumea - parcă vă și aud zicând.
Hai, zi ZĂU cu limba scoasă! Cum se face atunci oare că specialiști în fizică cuantică, cititori de filosofie, critici de teatru, romancieri, poeți și dramaturgi, economiști sau medici de renume stau alături de strungari, paznici sau mineri și cu toții se entuziasmează pentru că 22 de bărbați în izmene fug după o beșică, punânându-și unul altuia piedică, asudând și scuipând?
Nu e cu nimic superior intelectualul în efortul lui sportivului care își asumă durerea fizică, își testează limitele și și le depășeșete, perseverază. mai ales când și-ar dori să renunțe.
Ați reținut partea aia cu bătaia și tot mai vreți să-mi spuneți că sportivii sunt blegi? Bine. Pentru că sunt un om prost, credeți-mă că măcar puternică voi fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu