miercuri, 21 iunie 2017

Acest parenting mă doare


Da, știu, sunt o babă, una comunistă pe deasupra. Am crescut cu ,,bătaia ruptă din Rai” și cheia spânzurată de gât ca să pot să ies din casă pe fugă să mă proptesc moț la vreo coadă la zahăr pe cartelă sau parizer rozaliu și puțitor a usturoi, ce bun! ce bun!
Așa-i și nu mi-e rușine să recunosc că am luat bătaie de mama și am dat ca la fasole colegilor de școală de la care am și încasat-o, că pe vremea noastră încăierările erau cinstite, scurte, intense și nu-și propuneau să umilească, doar să descarce tensiuni care, odată rezolvate, lăsau loc râsului și altor prostioare fără de care copilăria în comunism ar fi fost, probabil, un adevărat coșmar.
Am copilărit prin pădurile de pe dealurile Moreniului pe care mergeam primăvara după ghiocei și toporași, vara după mure sau flori medicinale, coarne pt cornată sau măceșele din care mama făcea un fel de suc acidulat și ușor alcoolizat din care beam pănă mă lua pântecăraia.
Copiii de atunci se jucau afară-n frig, dar nu era bai mare că și-n apartamente tot frig era, nu spălau fructele furate de pe dealuri sau grădini, doar le frecau de tricouri murdărite la joacă și le glojdeau așa lucioase, dar mai ales crude pe mațele goale fără a da diareza sau indigestia-n ei, se bălăceau în gârla ce despica orașul în două din zori și până seara, făcând focul cu ramuri uscate de sălcii crescute lângă apa ades mocirloasă de la ploile iuți din amonte.
Când se-ncingea soarele de se cocea și pielea pe ei, se ascundeau prin case jucându-se împreună sau, mai rău, Doamne ferește, citind până se lumina cerul destul ca să poata ieși iar afară unde era joaca mai a dracului, în băltoacele cu noroi proaspăt din care ieșeau cele mai cleioase gogoși de mocirlă care făceau pliciul cel mai cel aruncate ba între ei, ba în cine știe ce perete de bloc până ieșeau părinții și îi luau pe toți la refec(a se citi bătaie).
Copiii de acum sunt duși la școală până la 14 ani, să nu le fure mafioții organele în timp ce merg pe jos preț de 15 minute. Sunt delicați ca florile de colț și nu nimeresc singuri ușa frigiderului din care îi pândesc teribile pericole, ca să nu mai spun că butonul care aprinde aragazul ar putea să le bușească-n față, mutilându-i pe viață, așa că mai bine nu-l aprind să-și încălzească o strachină de ciorbă.
Dar ce spun eu ciorbă! Cine naiba mai hrănește acum copiii cu astfel de zeamă când are  cateringurile din care curg tot felul de bunătăți vegetariene în cutiuțe magice de plastic poros pe care mami le înșfacă în drum spre casă.
Nu lași copilul vara să se joace în spatele blocului bătând beșica sau jucând ,,poarca”, îl împachetezi frumos și-l duci la ,,samăr scul” unde învață să se scarpine singur, să citească fluent în 5 limbi străine, ceea ce tu vei demonstra tuturor prietenilor la diverse întâlniri la care îl pui să performeze ca pe o maimuță drăguță cum alți săraci nu au, sau să facă programare pe calculator atunci când nu te strigă pe tine să-l ștergi la cur după ce a făcut căcuț.
Sigur, ar putea să se spele și singur acum că mai are puțin și face 10 ani, poate chiar și să doarmă în propriul pat, nu cu mami, dar ce sens ar mai avea toate eforturile tale parentale dacă ar începe să facă toate astea fără ajutorul tău inestimabil.
Nu contează că e imposibil ca 15 copii de vârste diferite, cu niveluri de pregătire și cunoștințe diferite, să învețe în același timp aceleași noțiuni. Nici măcar nu clipești când îi faci tu temele pentru centrele de excelență la care plătești o căciulă de bani, ca să alimentezi iluzia că ai născut un boț de soare, nici atunci când e nevoie să-i faci tu proiectele cu care te-mpăunezi când îți aduce acasă un 10- Yupiiii! uite cât de bun e copilașul tău la cărat la școală proiectele făcute de tine.
Ai putea ca părinte să te sperii când copilul tău de 9-10 ani nici să alerge 100 de metri nu reușește și când nu are prieteni, doar colegii pe care-i cumperi tu la grămadă când faci petreceri la care inviți toată școala, dar îți place așa mult cum se minunează lumea de el că face frumos, mai ceva ca o maimuță care merge pe monociclu și-și vântură pălăriuța la public, încât nu observi că ai un copil care arată de parcă a înghițit cel puțin încă un alt plod.
Da, știu, sunt o proastă care crede că părinții au responsabilitatea de a-și crește copiii independenți, adaptați la realitate și apți să-i supraviețuiască. Sunt conștientă cât sunt de inconștientă că mi-am lăsat copiii să circule juma de oraș cu troleibuzul și autobuzul încă de la 11 ani, așa că încet cu scuipații.
Mai rău, i-am lăsat și singuri în casă, și să bată mingea în spatele blocului, să se joace-n bălți, apoi să mănânce usturoi și ceapă cu brânză, ca țăranii, chiar și cu mâinile nespălate.
Dar tu, adept al parentingului, părinte al unui copil obez căruia îi alimentezi iluzia unei genialității inexistente, cel care nici pe scara unui pat suprapus nu-l lași să se cațere pentru că e prea riscant, cel care îl porți pe la cercuri fanteziste nelăsându-i timp să fie exact copil, tu ce scuză ai pentru nerozia ta?
Te provoc să-mi răspunzi, dar nu-i bine s-o faci cu insulte. Nu uita că-s un fost copil care s-a jucat cu turtițe de noroi printre scheletele de fier-beton al blocurilor comuniste în construcție!





41 de comentarii:

  1. SUPER! Si eu fac parte din aceiasi categorie de copiii crescuti cu cheia de gat si recunosc ca tot asa mi-am crescut si plozii.Si sunt mandra de ei ca au iesit OAMENI!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că felul în care am crescut e în sine o calitate, dar nu ne-a omorât și nicinu ne-a mutilat sufletește. Nu am avut depresii și nici în alcool nu ne-am găsit scăparea.

      Ștergere
    2. Recomand cartea Tatianei Sisova - cand copilul nu asculta. Seamana cu articolul scris de tine si la momentul respectiv m a facut sa ma gandesc ca as dori sa vad un copil devenit adult crescut cu masuri de parenting modern...minunat articol, merita citita si cartea.

      Ștergere
  2. Și vi se pare ca a iesit o generație frumoasa de oameni?! O generatie sanatoasa?!? Noi astia bătuți si umblați cu cheia de gât mi se pare mai degraba ca suntem o generație de frustrați, de grăbiți si agitati, stresați de cele mai putin importante lucruri in viata...sa privim totusi cu un ochi mai permisiv noile metode de creștere a copiilor, sa vedem si care le sunt rezultatele inainte sa le criticam. Lucrez de multi ani cu oameni de tot felul si cam asta e concluzia mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A iesit o generatie minunata, care inca stie sa isi aduca aminte! Frustrati, grabiti si agitati suntem pentru ca vrem noi. Nu ne obliga nimeni- este doar o alegere. Ati incercat sa faceti lucrurile in alt ritm si nu v-au iesit? Experimentez de ceva timp asta si vad lucrurile altfel. Iar copiii despre care povesteai, draga Lacramioara, sunt exact asa!!!! Vor deveni adulti neajutorati, frustrati si agitati (numai pentru ca nu vor stii sa faca nimic si nici sa ia decizii, pentru ca sunt prea pretiosi pentru astfel de nimicuri) intr-o societate pe care noi am inventat-o si pe care noi le-o lasam mostenire!

      Ștergere
    2. Eu mi-as dori sa am capacitatea si buna inspiratie sa pot alege ce e mai bun din ambele metode de crestere si educare. Incerc sa fiu deschisa la minte si sa nu resping a priori nici o varianta.din fericire, comparativ cu parintii nostri, noi dispunem de internetul care ne ofera mai multe optiuni. Importsnt este ce alegem

      Ștergere
    3. Generație de frustrați? Poate Dvs. Nici nu ma obosesc sa argumentez. Sint asa de mulțumit de copilăria mea, ca nu as schimba-O cu 10 din vremurile astea.

      Ștergere
    4. Frustrață spuneți? Eu nu am frustrări, am amintiri mai frumoase sau mai puțin plăcute. Nu mi-aș da copilăria pe niciuna dintre cercurile de robotică de acum, nici educația mai spartană nu mi-a prins rău. Bătaia nu mi-a plăcut și nu am dat-o copiilor mei, dar ca adult, am înțeles disperarea mamei, frica ei că nu vom crește oameni adevărați, morali și buni și că din frica asta aplica și corecțiile fizice. Ah, și să nu credeți că mă băga în spital.

      Ștergere
    5. Ah.dar sa va spun ce copilarie minunată a avut mama mea la țară.Copilăria noastră (cheia de gât si violență pt ca da,fac parte din generatia asta de aur dupa cum vad ca o catalogheaza multi :)) e nimic pe lângă bucuriile pe care le-a trăit mama mea in sat.Hai sa ne întoarcem in urma cu 50ani ca era mai bine!In altă ordine de idei,hai sa nu uitam ca părinții ăștia pe care ii blamați sunt din generația asta extraordinară.Oare cum au reușit copiii crescuti exemplar sa se poarte atât de revoltator cu proprii copii??Nu le-o fi plăcut joacă?bătaia?umilință?O fi fost lipsurile prea mari? Oricare ar fi răspunsul,concluzia e că generatia cu cheia la gât crește monștri.Si asta o spuneți dvs si cu unele aspecte pot fi de acord.Dar nu înteleg la ce ne ajută să ridicam in slăvi copilăria și sa judecăm generatia de acum ca are acces la alte jocuri si tehnologii.Articolele acestea aduc mai multa frustrare si împarte lumea in tabere.La ce folos? Cat despre ideile din articol...imi lăsați impresia ca ati auzit pana la refuz niste termeni si v-ati făcut o idee asa cum ati putut.Trag concluzia ca parentingul modern înseamnă sa iti obligi copilul sa aiba activități extrașcolare,sa fie obez,vegetarian!,si non-violent.Imi pare rau sa va anunț,dar greșiți.Copiii sunt si au fost mereu crescuti dupa cum s-a priceput parintele mai bine,dupa sfaturi primite de la rude,dupa cum permitea societatea.Parentigul a existat dintotdeauna,doar ca a ajuns acest termen mai greu la noi.Esența a ceea ce numiti parenting modern este tocmai de a crește copii care sa fie independenți,echilibrati emotional,fara violenta verbala săi fizica,alimentatie sănătoasă,intelegerea si respectarii naturii.Obezitatea,fortarea copilului sa aiba activitati sau s privească ore in sir intr un ecran sau sa stea cu orele pe maidan fara a sti ce activitati si cu cine are contact, sunt rodul unei educatii facute cu frânturi de informatii,de părinți care au la rândul lor nevoie sa se înțeleagă pe ei.Un copil cu problemele de mai sus provine dintr-o familie in care si părinții au aceleasi adictii.Ah si da,generatia aia de aur.In ultimul rand,de ce promovati violența desi nu ati aplicat o copiilor dvs si nu credeti in ea? O seara buna si nu tot ce zboară se mănâncă :)

      Ștergere
  3. Aveti si nu aveti dreptate. Inainte de '90 pomii, vita de vie, legumele nu erau stropite cu tot felul de lichide dubioase, luam rosia din gradina, pruna de pe margine soselei si le mancam uneori si fara sa le mai sterg si nu erau modificate genetic si aveau gust nu de carton ca acum. Pe strada unde era derdelusul erau parcate 5 masini si de la 7 pana 12 noaptea cand intram in casa ud pana la chiloti si inghetat mai treceau inca vreo 8-9 masini si alea ruland cu 20km pe ora ca nu avea nici dracu cauciucuri de iarna pe Dacia din '68. Acum strada e curatata, data cu cine stie ce granule albe care se dizolva si lasa o spuma dubioasa, masinile nu mai au loc in parcari, pe strada trec sute cu 90km/h ca au ABS si ESP si cauciucuri racing si pot si pe soferi ii doare la banana. Apa din garla unde faceam baie era murdara numai de noroi si alge, acum sunt pete de ulei, bidoane, cine stie ce chimicale deversate de afaceristi locali. Vremurile s-au schimbat, nu mai poti copilari acum ca in urma cu 30 de ani. Pentru tata, in anii '60 jmecheria maxima era sa aiba o minge, eu aveam minge in anii '80 dar imi doream o masinuta de fier si un ceas electronic, acum exista toate astea, copii isi doresc alte chestii, generatiile sunt diferite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este! Sunt din generatia cu cheia de gat, dar, da, sunt si din generatia parintilor stresati si ingrijorati ca plodul ar putea fi rapit. Si asta deoarece chiar sunt copii rapiti, disparuti sau abuzati in nu-stiu-cate feluri. Noi in vacante eram fericiti la bunici, acum plec cu inima cat un purice cand imi las copilul acolo, ca nu cumva vreun taranus vitezoman, cu vreo coaja de BMW, sa-mi loveasca copilul. Deci, vremurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat,sunt pestriti, rai, nerusinati, needucati. Si de aici vin toate neajunsurile! Mai vorbim noi, dar trecutul trebuie lasat acolo unde-i este locul, prezentul e altceva!

      Ștergere
    2. corect!!
      cu stima!

      Ștergere
  4. Nu consider ca generația cu cheia la gat este un exemplu de urmat. Oricine ar trebui să-și dorească un trai mai bun pentru copilul sau, dar asta nu înseamnă că trebuie ținut ca un ou fragil. Sunt perfect de acord cu educația ancorata în realitate și adaptarea ei la societatea actuala. Ca în orice, echilibrul este cheia. Și da, observ și eu copilașii de o tona, săracii nu au nicio vina, sincer părinții aia sunt niște inconștienți.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am crescut cu cheia de gat. Am doi baieti, unul este bine proportionat,celalatl ajunsese la 98 kg. Ma luptam cu el de cativa ani sa tina regim, sa manance sanatos si mai putin. Gatesc in casa, sanatos, cu legume si carne din curtea proprie, fara grasimi, fara prajeluri. Si totusi baiatul cel mare nu slabea deloc. Ajunsesem sa incui bucataria. Pana intr-o zi, acum vreo doua luni, cand m-a intrebat cati carbohidrati are mancarea pe care o manca. Surprinsa de intrebare m-am uitat la el si l-am intrebat ce i-a venit cu asemenea intrebare. Mi-a spus ca vrea sa slabeasca! Mi-am dat seama ca a constientizat ca nu e bine ce se intampla cu el. Fara nicio constrangere sau impunere din partea mea a inceput sa manance mai putin. Si a reusit sa slabeasca pana acum 14 kg. Concluzia mea este ca fiecare organism functioneaza in felul sau, fara a putea fi comparat cu altul, chiar locuind in aceasi casa, mancand aceeasi mancare. Iar copiii supraponderali trebuie sa constientizeze singuri pericolul la care se expun, pentru a slabi. Ani de zile m-am luptat cu baiatul meu, explicandu-i ce se intampla cand mananci mult si devii supraponderal sau obez. Cuvintele mele intrau pe-o ureche, daca intrau, si ieseau pe cealalta. Stiu, simt ca se lupta sa slabeasca si il sustin, il incurajez - nu sa se abtina de la mancare, ci sa manance mai putin, mai des si la ore regulate, si fara mese dupa ora 19. Il simt ca si el e mandru de el, se bucura de fiecare kg pierdut. Miscarea e o problema a tuturor, dar a inceput sa nu mai stea asa mult la calculator, merge mult pe jos, inoata.
      Nu sunt la fel ca noi, dar incerc sa-i responsalizez, sa se descurce singuri, sa fie independenti.

      Ștergere
    2. Si eu am crescut cu cheia de gat. Am doi baieti, unul este bine proportionat,celalatl ajunsese la 98 kg. Ma luptam cu el de cativa ani sa tina regim, sa manance sanatos si mai putin. Gatesc in casa, sanatos, cu legume si carne din curtea proprie, fara grasimi, fara prajeluri. Si totusi baiatul cel mare nu slabea deloc. Ajunsesem sa incui bucataria. Pana intr-o zi, acum vreo doua luni, cand m-a intrebat cati carbohidrati are mancarea pe care o manca. Surprinsa de intrebare m-am uitat la el si l-am intrebat ce i-a venit cu asemenea intrebare. Mi-a spus ca vrea sa slabeasca! Mi-am dat seama ca a constientizat ca nu e bine ce se intampla cu el. Fara nicio constrangere sau impunere din partea mea a inceput sa manance mai putin. Si a reusit sa slabeasca pana acum 14 kg. Concluzia mea este ca fiecare organism functioneaza in felul sau, fara a putea fi comparat cu altul, chiar locuind in aceasi casa, mancand aceeasi mancare. Iar copiii supraponderali trebuie sa constientizeze singuri pericolul la care se expun, pentru a slabi. Ani de zile m-am luptat cu baiatul meu, explicandu-i ce se intampla cand mananci mult si devii supraponderal sau obez. Cuvintele mele intrau pe-o ureche, daca intrau, si ieseau pe cealalta. Stiu, simt ca se lupta sa slabeasca si il sustin, il incurajez - nu sa se abtina de la mancare, ci sa manance mai putin, mai des si la ore regulate, si fara mese dupa ora 19. Il simt ca si el e mandru de el, se bucura de fiecare kg pierdut. Miscarea e o problema a tuturor, dar a inceput sa nu mai stea asa mult la calculator, merge mult pe jos, inoata.
      Nu sunt la fel ca noi, dar incerc sa-i responsalizez, sa se descurce singuri, sa fie independenti.

      Ștergere
  5. Din educatia copiilor s-a facut o afacere, ca din tot ceea ce a fost pana nu de mult, ceva normal...natural. Femeile gravide sunt gravidute,nimeni nu se mai naste natural, mamele sunt mamici cu bone filipineze, iar sugarii sunt bebei...Mancarea e altfel, parintii sunt cool, atat de cool ca uneori uita care le este rolul si inventeza ei ceva, ceva care se joaca numai cu ochii dati peste cap. Creste bebeul cu impresia ca la 7 ani are 14, la 14 are 20 si la 20 e satul de viata si plictisit de moarte de cei care...cel putin l-au hranit cumva, ca altceva nu a ramas in memoria sufocata de...exact asa, parentingul stiintific, predat de unii clar neavizati, dar care au facut din asta o afacere, din care isi castiga o paine pufoasa. Unii dintre acestia ii invata pe parinti sa-ti creasca copiii jucandu-se, o joaca perpetua, care nu mai lasa copiilor nici o dorinta de progres, nicio inclinatie spre disciplina, toti acolo, la nivelul celui de 6 ani, ce mai ii trebuie ca sa creasca si de ce si-ar dori asta? Din atata exces de zel, cresc niste creaturi confuze, puturoase si care invata in primul rand chestia cu datul ochilor peste cap. Deja acestia sunt destui, multi deja adolescenti si...tristi. Iar noi...noi, astia crescuti ca vai de capul nostru, nu mai recunoastem copilaria nicaieri, inocenta, dorul de initiere si experimentele peste care noi am trecut atat de abrupt, dar cu folos. Altminteri de unde atatia destepti, care stiu atat de bine, cum se cresc copiii???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine că ați scris doar aici și eu nu spun nimănui. Dacă află lumea că nu vă place cuvântul ,,graviduțe” o pățiți serioooos. Disciplină? Vade retro, Satan!

      Ștergere
  6. Doamna Vanda, ati pus punctul pe I...chiar este o afacere...iar părinții nu mai gandesc cum ar trebui sa isi educe copiii corespunzator, nu au ei timp sa experimenteze diferite metode...si sa isi cunoasca bine copilul si metoda potrivita pentru ca e mai simplu si mai cool sa te duci la cursuri sa iti spuna altcineva cum trebuie să faci si ce mâncare trebuie sa ii dai ca sa fii in tendinte. Mi se pare inadmisibil de asemenea sa nu vezi realitatea si sa nu fii in stare pur si simplu sa observi comportamentul copilului... dar sa te fălesti ca esti un părinte bun doar pentru ca ai destui bani si le faci toate mofturile copiilor pe care ii consideri niste printi...printisori care de fapt nici nu stiu cum să se comporte in societate...dar tu nu ii cerți pentru ca nu e bine sa ii spui copilului NU...

    RăspundețiȘtergere
  7. disputa intre generații nu va dispărea niciodata ... noi am fost ca ei si nu prea, ca a fost alt context social si nu numai. Am parcurs aceleași etape de dezvoltare si am devenit adulți conștienți de noi și dornici să făurim prunci "mai buni". Însă cum alegem să facem asta este o chestiune atât de personală încât nici un copil nu seamănă cu altul. Din păcate fiecare își permite să facă cu al său copil fix ce-l taie capul, fara vre-un mecanism de control sau măcar de atenționare. Pe de altă parte ce rost mai au cercetările din domeniul educației care au fost făcute peste generații întregi de copii deveniți oameni?

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu cred ca exista si o cale de mijloc. O cale pe care pot merge alaturi copil si parinte. Mi-a placut intotdeauna sa le dau libertate copilelor mele: nu le-am tinut de mana cand s-au dat pe topogan; nu le-am spus unde si cum sa se joace; nu le-am limitat prea mult. Le-am observat, insa foarte mult si am incercat sa directionez cat de cat pornirile lor.

    Intr-adevar, societatea moderna are o gramada de reguli si restrictii absurde. Fetele mele se urca in copaci, mananca rosii si castraveti din gradina din curtea noastre (nespalate, uneori); alearga desculte, se joaca pe strada, isi murdaresc hainele si tot ce apuca,, merg pe bcicleta, cu trotineta, se joaca cu apa, si au si timp de pierdut... aiurea, ar zice unii. Insa, avem si asteptari de la ele... au invatat sa citeasca foarte devreme; au facut inot, au cantat in cor, si merg la una dintre cele mai bune scoli din tara (nu suntem in Romania) si... le pot face pe toate.

    Eu cred ca e important, ca parinte, sa ghidezi copilul sa ii oferi informatie si optiuni iar apoi incredere sa puna in aplicare cunostintele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asta e cheia cel mai probabil: să oferi opțiuni și libertate de a alege, copilărie, dar și rîspundere. Sigur că la 6 ani, poți să răspunzi de ordinea jucăriilor și de pus apă cățelului, dacă îl ai, dar treptat sunt multe responsabilități mai mici pe care le pot prelua dându-le sentimentul de apartenență la familie, de valoare a muncii proprii, de ajutor.

      Ștergere
  9. De citit și asta
    https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2014/04/hey-parents-leave-those-kids-alone/358631/

    RăspundețiȘtergere
  10. opii mei au crescut cu cheile dupa ei, le pierdeau mereu, facem altele, veneau de scoala si mancau singuri , aragazul pentru ei nu mai era o necunoascuta inca de pe la 8 ani , plus ca circulau intr-un oras mare cu tramvaiul de la 7-8 ani . Vara plecau in gasca cu alti copii de la bloc pe malul Dambului si veneau seara acasa murdari , morti de foame si cu cateun guster dupa ei caruia ii dadeau drumul prin casa si eu , mama lor cand dadeam de el muream de frica , ne amuzam apoi cu totii si a doua zi acelasi program , era intre 1990-2000, cam dupa 2000 moda calculatoarelor s-a facut din ce in ce mai simtita...

    RăspundețiȘtergere
  11. Mie-mi place sa ma informez, imi place sa descopar ca nu toate metodele de "antiparenting", alea vechi, nu toate sunt aplucabile azi , asa cum multe de azi iarasi nu sunt aplicabile.Citesc, descopar, aplic ce ni se potriveste.
    E bine sa fim informati si de unde sa alegem.
    Mi se pare ca exagerati cu multe detalii in acest articol, pe de alta parte sunt un copil al anilor '80, dar bataie n-am luat si nici n-am dat. Cu asta nu voi fi niciodata de acord. Si nici cu altele descrise aici si exagerate pana la ridicol pentru ca va place, probabil, sa va auziti vorbind cu gura plina de sarcarsm si deaconsiderare.
    E alegerea dvs asa cum ceilalti parinti isi fac propriile alegeri.
    As sugera sa aveti grija exclusiv a propriului copil inainte sa aruncati cu ironii in stanga si in dreapta. In societatea de azi, cresteti-l ca si cand s-ar fi nascut odata cu dvs. :)
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vorbiți de alegeri, nu? De ce nu alegeți alte bloguri? Parcă spuneți că e greșit să dai sfaturi. Atunci care-i treaba cu sfatul ritos din ultima propoziție? Succes!

      Ștergere
  12. Off... M-am bucurat si m-am întristat pe rând citind articolul si comentariile. Copiii cresc la fel si pe ulița pustie a satului de altădată si printre bolizii de pe bulevarde, au o putere de adaptare fantastică, totul e sa stim noi sa-i educăm. Sa-i naștem pe cale naturală pentru ca asa a lasat Dumnezeu pe lume Si pt ca cezariana este o intervenție de urgență. Sa le dam lapte matern cat sunt bebeluși si nu sa umblam cu ei atârnate de sani si la trei ani cum ne sfătuiesc marile specialiste in parenting Sa-i diversificam cu morcovi, pastarnac telina si mere românești si nu cu lapte de susan, kale si alte dracii nou aparute prin supermarketuri. Sa fie duși la bunici si lasati fara grija, căci si ei v-au crescut pe voi. Sa bată mingea in loc sa butoneze telefonul si sa li se dea mancare adevarata, gatita in bucătărie cu legume și fructe de la piata, de la mamaitele cu mâinile muncite, cele mai urâte si buboase legume și fructe, alea sunt sănătoase, nu merele strălucitoare de pe rafturile magazinelor. Sa manance zarzare si dude, chiar nespălate. Si nu, nu generația noastra este agitată, noi nu mai avem de ce sa ne agitam , generațiile corporatiste ale copiilor nostri sunt condamnate. Noi mai facem cate o ciorba si cate o tocăniță, dar la copiii noștri,morti de oboseala si supti de toata energia n-ai sa vezi. Sunt mandra ca apartin generatiei cu cheia de gat si ca mi-am crescut copiii corect si incerc sa-i tin in continuare pe cai normale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu dacă i-am crescut pe ai mei corect, dar nici nu mă rușinez de viața mea.

      Ștergere
  13. Bre, stii care-i problema, majoritatea mamelor despre care povestesti sunt scroafe catarate'n copac, filozofia lor de viata e aia "dacă eu n-am avut...las'să profite el" si telenoveaua că-i turceasca sau sudamericana asta le arata:cum se marita no mater how fătuca săracă cu unu' bogat(dupe posibilitati) si are servitoare, bona, guvernanta, menajera, soferi etc. Totul e cah, toti "ie prosti", saraci, rai si invidiosi. Bunul simt nativ s-a ratacit pe drum ��. Lucrez cu copii speciali, deveniti speciali pentru ca le-a fost indusa chestia asta de la nastere de mamici cu probleme de stima de sine, cu nevoie avida de atentie. E afurisit de trista treaba. Btw, multi dintre parintii astia nici n-au apucat da miroasa comunismul ala in care am crescut noi adtia sariti de 50(vb de mine).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine că nu au mirosit comunismul că nu mirosea deloc frumos. Pe mine părinții nu mă îngrijorează, că-s adulți, dar mă sperie copiii târâiți la cursuri de programare când încă nu se șterg singuri la cur, puși în fața pianelor cu sila și hrăniți cu limbi străine când tot ce și-ar dori e să zdroncăne o bicicletă în parc.

      Ștergere
  14. Mi-a plăcut! Sună frumos și mă identific cu cele spuse pentru că așa a fost copilăria mea. A fiilor mei e altfel dar încerc să îmbin, atât cât mă pricep, ce e firesc și normal. Eu cred că aici avem o problemă: încercăm să eliminăm firescul din existența noastră pentru că dorim excepționalul, nemaivăzutul și nemaiauzitul. E trist că aproape au dispărut politețea, regulile, o scară de valori autentică. Iar asta nu se întâmplă doar la noi. În rest, fiecare după pricepere și voință. Mai rău e atunci când ni se întâlnesc copiii pentru că trebuie să facem niște eforturi pentru a accepta. E valabil pentru unii dintre noi, evident!

    RăspundețiȘtergere
  15. Scârț. Exagerări. În primul rând nu toată lumea își permite "samăr scul" și mâncare de la catering, deci vă referiți la o proporție foarte mică din populație care are un nivel de trai peste medie. Mulți încă mai trăiesc din ciorbă și bătut mingea pe maidan.
    În al doilea rând nu e nimic greșit în a învăța limbi străine și programare. Nu trebuie să rămâi un țăran incult ca să fii "autentic". Educația mai are chiar mult de avansat și cel mai rău lucru pe care îl putem face e să idealizăm sistemul comunist menit să producă exclusiv muncitori în fabrică.
    În al treilea rând, copiii încă se bat. Ceea ce e un lucru rău. Dacă nu ești în stare să îți educi o mână de om fără violență, ai o problemă. La fel, dacă ăla mic nu e capabil să socializeze fără bătaie, l-ai educat prost. Se cheamă a fi civilizat.
    În ultimul rând, eu am copilărit altfel decât mama. Mama, slavă domnului, altfel decât bunica. Cu toții altfel decât copiii de la 1800. E frumos să fii nostalgic dar e periculos să fii irațional și să refuzi să accepți că lumea s-a schimbat. Cu toții avem impresia că generația noastră a fost aia de aur...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine ca mai exista oameni normali...tocmai ma pregateam sa scriu, in mare, acelasi comentariu. Mai bine ca l-ai scris dumneavoastra.

      Ștergere
    2. Chiar așa ,,scârț”.Exact despre cei care își permit samăr scul am scris, despre cei care își dau copilul de 6 ani la ,,programare”, deși el nu știe nici tabla înmulțirii, despre părinții care trăiesc doar din figuri în cap și vorbesc romgleza. Dacă ați înțeles altceva, aveți o problemă.

      Ștergere
    3. Foarte frumos punctat. Trebuie sa existe echilibru si masura in toate.

      Ștergere
  16. 7 ani de acasa a insemnat mereu acelasi lucru. Cred ca aici e de fapt problema. Indiferent de epoca in care am copilarit (btw: am 50 de ani si am copii de 6 si de 8 ani) important a fost timpul petrecut de parinti cu copiii (in acceptiunea moderna "timp de calitate"). Pe vremea copilariei mele tot timpul petrecut cu parintii era timp de calitate, in sensul atentiei reciproce acordate. In zilele noastre, se greseste de cele mai multe ori si se aduna suparari intr-un mod paradoxal: parintii muncesc mult sa aiba pentru copiii una-alta printre care si 2-3-4-5-n activitati extrascolare, intr-un slalom urias intre serviciu si cele n activitati (pentru a fi in trend... ) si seara vine ca o descatusare, asteapta sa doarma, fara sa mai aiba energia de a petrece timp si cu copiii. Clar ca o activitate sportiva coordonata de un profesor, invatarea unei limbi straine in cadru organizat sau dezvoltarea unei aplecari naturale catre o arta este frumos si util a o dezvolta pentru copiii... Dragi parinti!! Petreceti timpul cu copiii!! Dansati, colorati, decupati, cintati, iesiti o data in ploaie, construiti amintiri frumoase si baza emotionala copiilor!!! Un strain poate fi profesor, insa parinte nu!!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Pfffoaiii , ce copilarie frumoasa am avut in fata blocului.Jucam in gasca "fata", pana cadeam lati de oboseala. Mancam toti dintr-o paine(wow...n-am mai luat nici o boala) si beam toti apa dintr-o stcla de lapte....M-am mutat special la casa sa-mi vad copiii jucandu-se pe strada. CE-mi place sa-i aud tipand si eu strigand dupa ei la 10.00 seara sa intre in casa.....

    RăspundețiȘtergere
  18. oo Doamne cat de injurata am fost si eu de parintii care isi aduceau copiii, in parc , chipurile se jucau impreuna..aiurea stateau pe banci si spargeau seminte, iar plozii erau terorizati de sticlutele de spirt si tipetele parintilor. Al meu copil, mergea de-a busilea, s-a ridicat la aproape 3 ani, peste tot Dna si vagabondul eram:), iar sotul meu alerga toti copiii, (le inventa tot felul de jocuri) parintilor care spargeau samanta, parinti care de altfel se uitau stramb si la adult.

    RăspundețiȘtergere
  19. In fiecare dimineata in tramvai intalnesc o mama cu un copil de 13-14 ani, cu o kendama atarnata de gat. Copilul, intr-adevar, usor obez. As putea sa jur ca e destul de mare pentru a se putea urca in tramvai singur, si destul de solid ca sa nu-l "rapeasca" nimeni pentru organe. Si totus, mamica il duce de mana la scoala.

    La fel de trist mi se pare cand aud de parinti care merg la "play dates"..ce??? am ajuns sa programam in agenda cu o luna inainte ca pe 2 iunie intre 16 - 18 copiii nostri au liber la joaca? patetic!

    In clasa 1 veneam singura de la scoala. Nu era departe, dar aveam cateva intersectii periculoase de traversat, treceam prin fata blocurilor de "nefamilisti" rau famate, iar acasa nu ma astepta nimeni. Ma duceam la o vecina sa dau raportul ca am ajuns si sunt intreaga. N-am dat nici foc la casa cat stateam singura sa-i astept pe ai me sa se intoarca de la serviciu.

    Iar seara - sincer ultimul lucru pe care-l vroiam era sa stea cineva dupa mine cu idei de "parenting"... abia ma mai adunau de pe bicicleta, faceam curse prin tot cartierul. Ocaziile de a ma juli, rani, sparge capul erau nenumarate, si totusi acum sunt intreaga si realizata.

    RăspundețiȘtergere
  20. Briliant articolul!
    Sunt cateva secole de cand nu am citit ceva care sa ma unga asa pe suflet.
    Felicitari.
    Fug sa-i dau share pe FB ca... deh... desi fac parte din generatia ta, acum m-am modernizat si exist si pe facebook. :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Excelent articol. Eu nu mai pot cu ”parentingul” și, mai nou, ”conectarea”... Una-două, să ne conectăm, să ne reconectăm, săriți s-a pierdut conectarea și d-aia face copchilu' ca toate visele în mijlocul magazinului că vrea ciocolată cu puchiței.
    Maternitatea nu mai e ceva instinctiv, pornit din suflet, ci tinde să fie ”după carte” și mai ales după cei șaptesutetreizecișipatrudemiidouăsutedouăzecișiopt (and counting) de ”experți în parenting” de la care afli că sunt toate șansele să fi traumatizat copchilul pe viață fiindcă i-ai dat să poarte un tricou roz când el voia musai pe cel mov pus la spălat. De exemplu.
    Copilul trebuie iubit fără rezerve, restul îl face bunul-simț sănătos al fiecăruia. Sau mă rog, așa ar trebui.
    În rezumat, lumea are prea mult timp liber (n-ai zice, când e vorba de copii) și prea mulți bani, de aruncă cu sutele de lei în conferințele autoproclamaților parenting guru, de care s-a umplut Social Media ca pisica de purici.

    RăspundețiȘtergere
  22. E ULIMĂTOR SA VORBI MINUNAT DESPRE DR DAWN. Eu sunt Vanessa Canga. Am avut o uniune frumoasă cu soțul meu și am împărtășit fericire, căldură și dragoste adevărată. Am locuit împreună timp de 10 ani și am avut doi copii. În urmă cu câteva luni, am început să avem probleme nesfârșite și certuri constante. Casa era plină de nefericire și copiii mei plângeau mereu văzându-ne luptăm tot timpul. În cele din urmă, a plecat și a tăiat toate mijloacele pentru ca noi să comunicăm cu el. Am făcut tot ce am putut să-l recuperez din cauza cât de mult l-am iubit, dar fără rezultat. DR DAWN mi-a venit în ajutor când l-am contactat și mi-a dezvăluit că în spatele problemelor pe care le aveam stă o femeie și mi-a promis că mă va ajuta, ceea ce a făcut când i-am urmat procedurile de lucru. Soțul meu s-a întors acasă la noi și am inventat lucruri. Trăim din nou fericiți împreună. DRAWN te poate ajuta și pe tine. contactați-l prin WhatsApp: +2349046229159
    E-mail: dawnacuna314@gmail.com
    *Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul/soția ta.
    *Dacă doriți să aveți o căsătorie/relație pașnică.
    *Daca ai nevoie de vraja pentru a ramane insarcinata/a ramane insarcinata.
    *Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
    *Dacă vrei să-ți răzbuni/reprimi proprietatea.
    *Dacă vrei o vrajă de promovare.

    RăspundețiȘtergere