marți, 10 iulie 2018

Am fost o ,,nespălată”

Nimic nu mă scârbește mai tare decât oamenii prinși în offside care, în loc să-și plece privirea și să-și ceară măcar formal scuze, atacă folosind românescul ,,tu nu te uiți la tine cum arăți?” sau ,,tu vorbești, grasule/urâtule?”
Musiu Teodorovici, ministrul aministiilor fiscale și gagicărelilor de Mamaia, a făcut fix asta aici:
Mie mi-a amintit de decembrie 1993 când abia îl născusem pe Matei și eram internată la Maternitatea Polizu. Știu că e greu de crezut, dar la acel moment în maternitate nu curgea apă caldă, nu existau dușuri pentru mame, ba chiar și apa rece abia țârâia la o chiuvetă de salon pe care infirmierele o spălau cu un floștomoc de cârpă peste care turnau apă rece din peturile cândva de suc depozitate sub chiuvetă cu acest scop.
Tot cu apă din peturi erau spălați și copiii, în timp ce erau ținuți de tălpi, cu cracii în sus deasupra unei chiuvete meschine din salonul de nou-născuți. Nu aș fi știut lucrul acesta dacă în a 3-a zi de spitalizare, ajunsă în salonul bebelușilor pt alăptarea de la prânz nu i-am fi găsit pe toți până la unul urlând a disperare, plini de căcat și uzi în paturile generos decorate cu galbenul urinei lor ce străbăruse prin scutecele de cârpă. 
Laptele ne curgea din țâțe pe cămășile de noapte gârlă stimulat de plânsetele lor deznădăjduite, lacrimile pe fețe de neputință, căci la sân nu-i puteam pune așa murdari, iar de schimbat nici nu putea fi vorba pentru că nu aveam cu ce. Timpul parcă a stat în loc cât am așteptat asistenta de la neonatologie să-și facă într-un târziu apariția.
M-a surprins la masa de înfășat, încercând stângaci să-mi ogoiesc băiatul ale cărui picioare mititele erau acoperite până aproape de călcâie cu un amestec de urină și fecale care, bag seamă, că-l cam ustura.
Mi l-a înșfăcat din mâini și l-a trântit înapoi pe masă cu un ,,păi, da, că nu mai puteai să aștepți să ți-l schimb” mârâit, apoi l-a dus la chiuvetă unde, cu o mișcare expertă, l-a răsturnat cu capul în jos și a început să-l împroaște cu apă din primul pet care i-a căzut sub mână. L-a fleoșcăit un pic și cu niște săpun părăsit pe marginea chiuvetei, apoi s-a pus iar pe clătit cât se putea clăti un copil care făcea tot ce-i stătea în putință să scape și să zbiere în același timp.
În primele momente nici nu am înțeles bine ce se petrece, după care m-am repezit furioasă spre ea cerându-i să-mi lase copilul jos și reproșându-i că nu așa se face igiena unui nou-născut, mai ales că apa nu era probabil nici măcar la temperatura camerei.
,, Tu vorbești, nespălato?” mi-a spus punând dezgustată copilul pe masa de înfășat și buchisindu-i o cârpă între picioare. ,,Nu te uiți la tine cum arăți și cum puți?” a mai adăugat blocându-mă complet.
Mi-am hrănit copilul între noduri care forțau lacrimile să-mi rămână în gât, apoi am mers în salon și m-am mai spălat încă o dată sub jetul subțirel de apă rece ca gheața care-și croise drum chinuit până la ultimul etaj al maternității.
Seara, când fericitul tată a ajuns să mă vadă, m-am strecurat în brațele lui sub haina de jandarm și l-am întrebat discret dacă miros cumva, iar blegul a spus ,,daaaa”. Cu greu a priceput printre suspinele mele de ce plâng așa amarnic, m-a mângâiat pe cap cum a putut și mi-a spus cel mai frumos din lucru din viața mea: ,,Miroși a Matei.” 
De la el am învățat în seara aia că oamenii mizerabili care nu au niciun argument vor ataca mereu mișelește când și unde cred ei că ești mai vulnerabil, spunându-ți jalnicăloșenii pe care tu niciodată nu ai fi în stare să le rostești; îți vor spune că nici maică-ta nu te-ar fi vrut dacă avea de ales sau, ca asistenta mea, că puți și ești urât,
Nu știu de ce, dar cred că ministrul iertării de datorii a marilor datornici este, de fapt, fiul acelei asistente care a vrut și a putut într-un decembrie mohorât să năruie pentru câteva ceasuri sufletul unei proaspete mame. 

Un comentariu:

  1. Fiecare rand mi-a adus aminte de toamna lui '92, spitalul Cantacuzino. Am trait exact aceleasi suferinte, frustrari pe care le-ati simtit si Dvs. Inclusiv durerea maximq de a-ti gasi copilul ud si murdar si a te simti complet neajutorata. Au trecut 26 ani si nu am uitat mizeria de atunci, mai ales cea umana

    RăspundețiȘtergere