Mai bine pe dracu'!

Ne pregătim de competențele de Bac. Johnuț, cum îl alint din clasa a IX-a, are de vorbit despre o personalitate a istoriei noastre. ”Ceaușescu”, zice, făcându-mă să tresar.

Hai dă-mă dracu'! Altul nu mai găsea? Îmi explică: a făcut rău, dar și bine. ”Să fie bine, ca să nu fie rău”, îmi spun și-l rog să dezvolte. ”Omenii munceau pentru el, iar el le dădea un loc unde să trăiască”. Generos băiat mai era Ceaușescu! Mai că-mi pare rău după el.

Ce să-i spun mai întâi lui Johnuleț? Că poartă hoodie Underarmour sau că s-a distrat la Untold tocmai fiindcă am scăpat de Ceaușescu?

Uite, Johnuleț, îți spun cum era binele pe care eu l-am primit la vârsta ta. Dacă ți-ai fi trăit adolescența în comunism, cea mai mică grijă a ta era engleza. Ai fi dat Bacalaureatul obligatoriu la matematică, fizică, română și ceva probă practică, fiindcă majoritatea liceelor erau industriale. În loc de o poezie de Eminescu sau Blaga, ai fi studiat toată opera celor doi, ba și pe a tuturor celorlalți scriitori, care nu erau puțini.

Ți-ai fi început anul școlar cu o lună de practică agricolă la cel mai apropiat IAS sau CAP, culegând fructe sau porumb câte opt ore pe zi, indiferent de vreme, în timp ce vreun tehnician ar fi urlat după tine că nu ți-ai făcut treaba cum trebuie.

Ajuns acasă, dragă John, te-ar fi trimis ai tăi la coadă la alimentară. De fapt, te-ai fi dus de bunăvoie; te-ar fi mânat foamea sau nevoia. Nu înțelegi, nu? Să-ți explic. 

Știi vitrinele frigorifice din supermarketuri? Ei bine, nu existau. Exista un gang, în spatele sau fața vreunei alimentări-niște Mega Imageuri ratate de goale ce erau, în care se înghesuiau toți prietenii tăi de la bloc și familiile lor ca să ia ”ce se dă”. Nu conta ce se dădea, că luai oricum. Cui îi prisoseau zece ouă sau o jumătate de salam ”de șaișpatru”?

Șaizeci și patru era prețul. Totul se reducea la preț. Existau trei feluri de telemea pe care le știai după preț: de optișpe, douășpatru și treișase; erau la fel de tari și cumplit de sărate, dar când n-ai de ales bagi orice pe sub nas, mâncare să fie.

Știi ”șaormica” pe care ți-o iei de la colțul liceului în drum spre casă? Noi n-o știam. Doar pe ”frații Petreuși”. Ăștia erau niște ceterași din Maramureș care ajunseseră să dea numele celor doi pui vineții, cântărind împreună un kilogram, pentru care ziceai ”sărna” dacă-i mai apucai la sfârșitul unor ore de călcat în picioare la coadă. 

Când desfăceai pungile de ”Petreuși” parcă luaseși puii zgripțorului din basmul cu Prîslea; arătau ca avortați odată cu toate cele trei capete, cinci gâturi și patru gheare îndesate în trupurile chircite.

Lasă că-ți era foame, dar ce frig îți mai era! Vremea avea obiceiuri la fel de proaste ca vremurile. Ningea din noiembrie, băi Johnuleț, și era ger de-ți înghețau până sus geamurile la apartamentul în care te lăsa Ceaușescu să stai. N-aveai încălzire, că trebuia să participi la efortul smintit de achitare a datoriei externe. În fine, nici apă caldă nu aveai decât cu porția, la sfârșitul de săptămână, adică duminica, fiindcă sâmbăta se lucra.

D-aia n-aveai nici curent electric. Nici nu-ți trebuia mult curent, că n-aveai la ce să te uiți la televizor. Alea câteva ore de program care începeau către opt seara erau oricum doar ode conducătorului iubit de tine. Ți-ar fi prins bine, totuși, să nu-ți taie lumina în mijlocul uneia dintre temele monumentale pe care le primeai la mate sau la fizică, dar strângeai din dinți(mai mult clănțăneai de frig)și le scriai la lumânare, șase zile, nu doar cinci. Viață, tată, nu ca acum!

Măcar aveam iubire, cum o ai tu pe fata aia cu care te mai văd trecând de mână când plecăm de la liceu. Dacă ai fi trăit vremurile alea de-ți sunt dragi, acum ai fi dat din colț în colț să scăpați de o sarcină înainte de Bac.

E bună iubirea, dar pe timpurile alea era bine să păstrați distanța mai ceva ca în pandemie. Cum metode contraceptive nu erau, iar partidul era geană pe noi să dăm țării cât mai mulți copii, tu și fata ta ori vă fereați ca naiba s-o dați pe sex sălbatic, ori vă păzeați mai al dracului să nu vă toarne cineva că ați găsit vreo moașă, amică de-a maică-sii, felcer sau andrea să scăpați basma curată, fără botezul copilului între două probe de Bac.

Că tot veni vorba de turnat. Mai ții minte când v-ați supărat pe Ioana că v-a dat în gât la profa de geogra că ați plecat toți de la oră? Eh, pe vremurile alea ai fi turnat și tu, gândidu-te că ”toți toarnă la Securitate sau Miliție”, că poate îți dau o bucată de parizer de la alimentara miliției, ca să te pui bine că nu știi cum vine vorba de o repartiție de casă în care să te lase Ceaușescu să stai.

Tocmai fiindcă turnai, te-ai fi întrebat cine te varsă pe tine; prietenii, colegii, vărul tău, vecinul căruia i-ai împrumutat zece litri de benzină?

Chiar așa, de unde ai tu zece litri de benzină când și la asta e rație lunară? Joac-o p-asta, Johnuleț! N-ai fi avut Audiul ăla cu care vii la liceu, că trebuia tac-to să se treacă pe lista de așteptare pentru o Dacie și asta doar dacă avea de unde stoarce cele câteva zeci de mii de lei din leafa lui și a maică-tii de numai patru mii.

De democrație nu-ți mai spun că n-aveam. Aveam doar alegerea aceluiași partid și acelorași oameni, ceea ce explică mult politica de acum; dar pe tine nu te interesează alegerile și votul, nu-i așa?

Johnuleț, nu mi-o lua în nume de rău, sunt de gașcă, știu cu trollingul, ai văzut ce meme caterincă postez pe grup, de vă prăpădiți de râs, dar cu dictatura chiar nu e de glumit.

Jur că era mai rău ca toate orele mele despre condiționale și subjonctiv luate la un loc! 

 

Sursa foto: https://ro.historylapse.org/pionierii-patriei