joi, 13 iulie 2017

Sunt un profesor ticălos

Nu un mic ticălos, ci unul mare.
Unul care a ignorat programa știind că majoritatea elevilor mei au nevoie să învețe să scrie un email mai curând decât să frece menta descâlcind meandrele concretului eseului reflexiv. Am dat cu flit și redactării de articole; mai bine știe să scrie un eseu argumentativ, că asta îi va cere și la Bac la română.⇒ Ticălos
De multe ori am făcut dirigenție în locul orelor de engleză pentru că elevii mei aveau atât de multe întrebări și aveau așa multe de spus, încât prostiile mele de propoziții relative și substantive nenumărabile mergeau învățate și direct în conversații.⇒ Ticălos mai mare
Nu i-am mințit nicio clipă pe părinți că au copii perfecți. Au copiii pe care i-au crescut și dacă nici la istorie nu reușesc să învețe sau să ia notițe, nu-i vina profesorului care nu a lipsit de la nicio oră și și-a predat materia cu obositoare insistență, ci a copilului care are alte lucruri mai interesante de făcut. ⇒Ticălos tot mai mare
Nici profesorii nu i-am cruțat când au luat-o pe arătură și nu de puține ori ne-am înfruntat ba că nu veneau la ore, ba că prea-i durea la bașcheți de elevi. ⇒Mother fucker bitch teach is my middle name. 
Și pe elevii mei tot așa i-am învățat să fie: asertivi, atenți la dinamica lumii din jur, să-și știe să-și ceară-n gura mare drepturile, să participe, să nu tacă, să lupte; d-aia nu-i plac unii profi și le reproșează că-s răi ca mine, iar ca răzbunare îi toacă prin catalog. ⇒Despicable me=Bozi.
Cea mai mare ticăloșie a mea a fost și este tocmai asta: de câte ori m-au întrebat elevii dacă să plece la studii sau să rămână în România, am spus PLECAȚI. Plecați pentru că la facultățile de drept predau profesori anchetați sau condamnați penal; plecați pentru că nu mai există sisteme de triere reală și admiterea este o glumă bazată pe un dosar dintre paginile cărora vi se preling pe degete minciuni sfruntate.
Plecați pentru că profesorii nu vor veni la cursuri, colegii nici atât, cursuri inutile vi se vor vinde pe sume înrobitoare și veți constata că nu ați deprins mai nimic folositor pentru viața din afara facultății la finalul celor 3 ani, iar bursele masterale, ca și cele doctorale, sunt oferite cu dedicație ca la concertele de manele, doar banii șpagă pentru ele nu se vor lipi cu scuipat pe fruntea ,,artiștilor”, ci vor fi livrați în plicuri delicate prin birouri pline de icoane aurite.
Nu doar i-am îndemnat, dar i-am și pregătit pe unii pentru alte țări, le-am corectat scrisorile de intenție sau eseurile motivaționale, i-am sfătuit, le-am scris până și scrisori de recomandare sau i-am tras după mine în acțiuni numai cu gândul la dosarul care avea să le garanteze acceptul a cel puțin 3-4 universități de peste mări și țări.
Nu-s nici două zile de când încă una dintre fetele care a crescut cu mine mi-a spus fericită că a trecut testul Cambridge; am plâns cu ea la telefon, am râs, ne-am făcut planuri de revedere și de pregătit dosarul ei de admitere în străinătate, apoi am plâns cu spor singură în baie.
Am jelit de durerea mamei care se va despărți lungi perioade de timp de singurul ei copil, de dorul tatălui, mare capsoman care nici picat cu ceară nu i-ar spune cât o iubește și nici cât e de mândru de ea, de jalea țării ăsteia blestemate să-i plece mereu copiii departe în căutarea acelei educații pe care ea le-o refuză.
Am mai jelit și azi după ce mi-am înscris fiul cel mic la liceu. Biata lui fericire de a se vedea intrat la marele colegiul național! Aproape că n-a băgat de seamă tonul milităresc, răstit agresiv cu care s-a strigat la noi să ieșim afară din sală și să așteptăm pe hol că e cald și luăm din puținul aer din încăpere.
L-am lăsat să-și savureze bucuria de a nu fi învățat 4 ani fără a-și fi atins ținta și aplecată în sinea-mi m-am lăsat copleșită de groaza că acea profesoară ar putea trânti în septembrie ușa clasei în care blegul meu și alți 27 de naivi vor spera să se bucure de anii de liceu.
Am plâns amarnic la gândul ăsta, ca și la cel că de ani de zile sunt o ticăloasă care nu-i mai învață pe elevi decât strategii de supraviețuire într-o lume mizeră, tehnici de înțelegere a textului citit ca să iei notă mare la teste de limbă și să pleci dracului din țară, cum să scrii eseul cel mai motivațional să-i păcălești pe engleji/daneji/ franceji că ești miezul fără de care universitatea lor se duce naibii.⇒ The biggest ticălos ever.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu